Omul, animalele si lumea. Interferente filosofice

Cartea autorului nostru se asaza pe analiza unor exercitii antropologice aflate la intersectia dintre revolutiile stiintifice si profundele carti ale umanitatii - revelatiile religioase. Mihai Androne ne introduce cu mult curaj intr-o dezbatere in care argumentele, comparatiile, solutiile si concluziile ne pot „edifica" asupra conditiei noastre umane. [...] Merita mentionat si faptul ca in aceasta definire a omului in lumea sa in raport cu lumea animalelor e adus in dezbatere si celalalt mare raport al omului: raportul cu Dumnezeu. Ce ne-ar defini mai bine? Descendenta naturala, evolutiva dintr-o pre-lume sau cea de „dupa chipul si dupa asemanarea Noastra"? Raspunsul la intrebarea aceasta nu-l putem descoperi decat in istorie, in functie de modul cum aceste antropologii au facut ravagii sau au stimulat creativitatea umana. - Ivan Ivlampie \n \n Istoricul Gheorghe I. Bratianu scria, cu ceva timp in urma, ca poporul roman este o enigma si un miracol (istoric), insa, asa dupa cum vom constata in cele ce urmeaza, nu ar fi gresit daca am inlocui poporul roman cu fiinta umana. Intrati in acest joc, pentru a-i respecta regulile, ar trebui sa ne intrebam de unde vine omul, care este originea si patria lui. Daca originea lui este controversata si contestata, viu dezbatuta, daca el este vazut in postura de „uzurpator", atunci toata aceasta stare tensionata se va rasfrange si asupra pamantului pe care acesta traieste, asupra drepturilor si, implicit, asupra viitorului sau. - Autorul \n