Omul din eprubeta — Nichita Danilov

Daca va puteti imagina un Bulgakov trecut prin universul lui Swift, in timp ce ghizii sint, pe rind sau concomitent, Urmuz sau Daniil Harms, ambii in mare verva, dar si Sigmund Freud, atunci nu veti ezita sa va lasati purtati de povestea fascinanta pe care ne-o propune Nichita Danilov, unul dintre povestasii adevarati ai literaturii noastre de azi, coborindu-ne in abisul inconstientului uman din eprubeta sa, populata cu tot felul de entitati si arhetipuri. Un embrion aterizat de pe nebuloasa Andromeda pe Pamint, ajuns in laboratorul unui profesor nebun, dar care misca universurile pe degete, este martorul uimit al unei vieti cotidiene terifiante, greu de inteles, aflata nu intimplator in rezonanta cu lumea romaneasca posttotalitara. Mai mult, de pe nebuloasa natala, embrionul aduce pe Pamint dublura ancestrala a cronovizorului lui Ernetti, aparatul alchimic care faciliteaza detinatorului sa patrunda in biografia altuia, ca un vierme intr-un fruct, si sa o roada pe dinauntru. Astfel descoperim ca fiecare om traieste in final viata din subconstientul celorlalti, instrainindu-se complet de propria existenta. Homunculul din eprubeta pare mesagerul unei noi omeniri; el are doua seturi de dinti, unul pentru mestecat mincarea, altul pentru mestecat cuvintele fara sens, in timp ce in jurul sau colcaie o multime somnambula de oameni-miini si oameni-degete intr-un spectacol halucinant, de un umor sublim, care iti intoarce sufletul pe dos la fiecare pagina. Si astfel, in aceasta lume noua forma corpului uman este ajustata in functie de nevoile psihicului; psihicul comunica la rindul sau direct cu o divinitate care isi manifesta teribila "prezenta prin absenta", trupul fiind un recipient pentru sufletul care se uzeaza fie ca e sau nu e folosit. Distopie luxurianta, satirica, cu un imaginativ care debordeaza de solutii epice mereu surprinzatoare, Omul din eprubeta este un roman total care cauta sa imprime un sens absurdului vietii de zi cu zi. - Adrian Alui Gheorghe