Originar(h). Introducere in Arhitectura Prima

... Tudor Vianu credea ca destinatarul optim al unei opere de arta sau al unei carti este amatorul avizat, deci nu neaparat expertul, nici ignorantul, ci acela care este pasionat de o tema, de o arta, stie destul despre ea pentru a intelege ce se discutasi vrea sa afle mai mult. Nu este incorect asadar sa-i spunem atunci acestei arte sau acestui mestesug arhitectonica, macar atunci cand ne referim la produsul mintii si mainilor mesterului constructor - avem incorporata in cuvant asadar semnificatia maximala a termenului amintita mai sus. Imi amintesc cum, in anii studentiei mele, ni se atragea atentia sa nu folosim cuvantul arhitectonica, avandu-l de preferat pe cel de arhitectura. Motivele, altele decat asemanarea cu alte limbi "de ginta latina insa", vorba lui Caragiale, nu mi le mai amintesc. Dimpotriva, argumente recente - pe care nu m-as feri sa le numesc, mai degraba, derapaje interpretative - vin sa puna in criza exact acest termen preferat: arhitectura. Potrivit lui David Farell (1997), nici nu ar trebui sa-i spunem acestei arte arhitectura ci, dimpotriva, arhetictura, de vreme ce, crede autorul, originea termenului nu in tectonica este de aflat, ci in tiktein, tikto: a da nastere, a origina, teorie care se potriveste cu tema noastra, macar etimologic, arhitectura fiind o arta originara, straveche. Cu siguranta insa, potrivit lui Frampton, trebuie sa folosim cuvantul arhitectonica cel putin intr-un caz aparte: atunci cand ne referim la acel mod de a practica arhitectura centrat pe montare riguroasa de subansambluri care au o doza variabila de complexitate a propriei alcatuiri si care isi pastreaza o anume doza de autonomie structurala, functionala si estetica in ansamblul rezultat. Goticul (ca si high-tech-ul, despre care s-a spus ca emuleaza goticul perpendicular britanic), este o astfel de arhitectonica, asemanatoare celei de lemn pe care si-o revendica drept strabun. Tustrei sunt in chip vadit opuse arhitecturii sedimentare, "geologice" a romanicului, a cubismului, respectiv a vernacularului (arhitectura fara arhitect, de regula rurala) de pamant nears, caramida sau piatra, care le precede - si inspira - sosirea.