Permanentele istoriei - Sorin Liviu Damean, Marusia Cirstea, Mihaela Damean, Lucian Dindirica

Recunostinta colegilor si prietenilor fata de un membru distins al breslei istorice, ajuns la varsta unei bogate experiente profesionale, a maturitatii depline si a intelepciunii profunde, se poate concretiza in diverse forme. Cum insa cartea reprezinta semnul distinctiv si peren, „unealta” cotidiana si indispensabila a intelectualului de elita, nu exista o mai mare satisfactie decat aceea de a putea oferi celui omagiat, istoricului si arhivistului CORNELIU-MIHAIL LUNGU, o lucrare elaborata, deopotriva, de maestri si ucenici, de profesori si discipoli. \nNascut la 9 noiembrie 1943, in comuna Rasuceni, judetul Vlasca (astazi, judetul Giurgiu), in vremuri grele de razboi, dar sub obladuirea protectorilor arhangheli Mihail si Gavril, Corneliu-Mihail Lungu a urmat studiile gimnaziale si liceale pe meleagurile natale, indreptandu-si, apoi, pasii spre Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, pe care a absolvit-o cu succes in 1967. Timp de doi ani si jumatate si-a facut ucenicia ca tanar profesor de liceu, pentru ca din anul 1970 sa ocupe, prin concurs, postul de arhivist la institutia pe care o va servi cu credinta si devotament aproape 40 de ani, Arhivele Nationale, acest adevarat „depozitar sacru” al marturiilor istorice. Aici a avut contactul direct cu documentele istorice, familiarizandu-se cu ordonarea, selectionarea si inventarierea lor, aici a descoperit valoarea acestora pentru clarificarea trecutului zbuciumat al neamului romanesc.\n \nCa urmare a interesului si seriozitatii de care a dat dovada de-a lungul timpului, a urcat treptele ierarhiei arhivistice si s-a perfectionat continuu, insusindu-si cunostinte temeinice de paleografie chirilica si limba germana, ceea ce-i va facilita, ulterior, accesul la documentele din prima jumatate a secolului al XIX-lea, dar si explorarea arhivelor germane si austriece.\n \nIn anii ’80, concomitent cu activitatea de cercetare si cea editoriala, in calitate de secretar si, apoi, redactor al publicatiei „Revista Arhivelor”, si-a asumat responsabilitatea coordonarii mai multor departamente din cadrul Arhivelor Nationale, printre care amintim: cel privind perfectionarea pregatirii de specialitate a personalului institutiei, Serviciul de informatica arhivistica, Serviciul metodologie si control, dobandind, pe de o parte, experienta necesara, iar pe de alta parte, confruntandu-se atat cu probleme de legislatie, cat si cu necesitatea elaborarii prognozelor si strategiilor specifice domeniului.\n \nIn timpul evenimentelor din decembrie 1989, in momente grave de confuzie si manipulare, institutia Arhivelor, subordonata Ministerului de Interne, a constituit tinta unor atacuri cu focuri de arma, ceea ce putea pune in pericol tezaurul arhivistic national. In acest context, impreuna cu alti colegi, Corneliu-Mihail Lungu a contribuit la salvarea patrimoniului documentar arhivistic.\n \nDin 1992, timp de zece ani, avand in vedere experienta dobandita si profesionalismul de care a dat dovada, a exercitat functia de Director al celui mai important compartiment la nivelul institutiei, Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale, pentru ca in perioada 2002-2007 sa ocupe postul de Director General al Arhivelor Nationale, functie cu rang de ministru secretar de stat. In toata aceasta perioada a depus eforturi considerabile pe langa forurile decizionale pentru reinfiintarea unei institutii de invatamant superior de specialitate, anume Facultatea de Arhivistica, initiativa incununata de succes, pentru ela