Pestii cubanezi. Un secol in eseuri

Departe de a fi o incercare de analiza psihobiografica, cartea aceasta este mai curand o tentativa de unificare a doi versanti despartiti aparent de o prapastie: viata si opera, ca doua jumatati ale unui symbolon, ambele la fel de misterioase si de inepuizabile ca interpretare. Nu se explica reciproc, mai curand adancesc misterul pe care-l constituie, pentru mine, Autorul. Eroii acestei carti patrund in clasor purtand solzii plini de culoare ai unei lumi disparute, dar a carei umbra isi arunca raceala asupra celei in care traim. Sunt pestii mei cubanezi, a caror contemplare ma ajuta sa pastrez intact spatiul interior, in mod paradoxal, admirand modelul unor lupte purtate in lume. La fel de paradoxal, ochii care admira solzii colorati ai pestilor le apartin unor autori care nu apar de facto in carte, ci sunt prezente fantomatice, filtre de lectura situate in afara clasorului, privind peste umarul filatelistului: Walter Benjamin, C. G. Jung, Mircea Eliade si, mai presus de toti, Michel de Montaigne. - Bogdan-Alexandru Stanescu \n Pentru un amator ca mine (nu-mi pot aroga decat statutul de cititor si de analizat/analizand), psihanaliza e compusa dintr-o succesiune de fetisuri, la originea careia se afla Freud. Dupa anii de initiere, daca se mentine acelasi statut neimplicat, vei alege una dintre disidente, in functie chiar de alcatuirea personalitatii, in cazul meu Jung. Apoi, daca persisti in alegere, vei devia si mai departe, in cazul meu spre James Hillman, pentru a descoperi ca o asemenea deviere nu inseamna decat o intoarcere relativa la Freud. Un Ouroboros care l-ar fi incantat pe Jung. Ce se interpreteaza? Visul, oare? Nu, orice simbol trebuie reintregit, chiar daca folosim un metal diferit: interpretarea se ocupa de textul visului povestit. - Bogdan-Alexandru Stanescu