Pledoarie pentru mami si tati — Mirela Retegan

„Am inteles despre ce e viata...” \n \n Cuvintele de mai sus pot tine loc de motto, de corolar, de dedicatie, chiar si de cuprins, de orice... Aceste cateva cuvinte descriu cel mai bine spiritul de care e strabatuta ultima carte a Mirelei Retegan – cunoscut jurnalist de radio si foarte populara „show-woman” prin gasca ei celebra, Zurli, cu care colinda tara in lung si-n lat: Pledoare pentru mami si tati. Sunt cuvintele unui copil catre mama lui, dar in aceeasi masura constituie chiar mesajul mamei-autoare catre sine, catre prieteni, catre univers. Am inteles despre ce e viata si vreau sa impartasesc totul cu voi... am inteles despre ce e viata mea de femeie si de mama si va daruiesc lectiile ei... posibile parafraze pentru sensul tuturor mesajelor cartii, pe care Mirela le imbraca intr-o scriitura vie, alerta si de o sinceritate teribila. \n \n Cartea cuprinde „pastile de intelepciune” care curg una dupa alta, ca margelele unui colier de pret - foarte scurte eseuri reflexive respirand un aer de confesiune prietenoasa de care te simti imediat mandru ca-l poti respira odata cu autoarea. Inca de la primele lecturi, simti ca incepi sa-i iubesti prezenta vie, adica sinceritatile fruste si pline de umor despre bucurii si caderi, lucruri de om traitor pe pamant cu bune si rele, copil, iubiti, dimineti cu soare sau ploi, cautari, ezitari ori certitudini, pe toate le simti aproape si le simti ale tale, ca printr-un transfer magic. Nicicand o impartasire de viata, judecatile de inima ale unui semen nu au fost mai lesne de primit, si mai cu bucurie, decat aici. Mirela mestereste fiecare margica din sirag cu acea intelepciune care vine din asezarea mintii si a inimii in respectul pentru valorile vietii, cand, in fine, ajungi „s-o intelegi”... Iar aste e de nerefuzat..! Comunicarile Mirelei Retegan se circumscriu unor zone preferate, care o definesc si in plan personal, in cotidian: despre triada copil - mama - tata raportata la viata proprie: fetita ei Maya, tatal acesteia, aflat departe, ea insasi. Pledoaria e pentru toti trei in armonie, insa nu neaparat pentru familie, caci lectia de viata cea mai importanta este ca poti cuprinde cu iubire si intelegere orice distanta pamanteana sau eterica aflata intre minti si inimi si ca acest spatiu plin de intersectii hranitoare marcheaza evolutia si binele copilului la fel ca intr-o familie dedicata. Cu o conditie: ca Mama si Tata sa munceasca la aceasta viziune comuna si s-o intretina. \n \n In alte zone de comunicare, Mirela Retegan alege sa reflecteze la rolul si rostul Mayei in viata ei, un rol si un rost pe care le resimte covarsitor de importante, caci au ajuns sa-i defineasca destinul de femeie devenita mama si sa i-l proiecteze pe un taram al prioritatilor asumate cu bucurie: copilul ca „lumina” a destinului, fericirea si drepturile copilului, asistarea lui pe cale, atentia catre evolutia lui. Devenirea Mayei si trecerea prin varste o cresc si pe mama, drumul lor este unul comun. Pana la un punct, cand Mirela stie ca fericirea cea mai mare va fi sa-i privegheze zborul de departe. \n \n In o a treia zona de confesiuni, pastilele de sinceritate ale Mirelei selecteaza mostre din universul propriu, de la copilul care era, cu amintiri, parinti si amici, pana la femeia experimentand tribulatiile vietii ca intr-un carusel al carui sfarsit de cursa avea sa vina cu inteleptirea pe care ne-o daruieste in aceasta carte de suflet. „Sunt cea mai buna varianta a mea de pana acum…”, scrie Mirela Retegan. In felul