Poemele izolarii — Iuliana Mustata

Poemele izolarii de 20 de ani - vin intr-un context in care cuvantul izolare a capatat proportii si sensuri dramatice pentru oameni, pentru societate si pentru ceea ce eram noi obisnuiti sa credem ca inseamna normalul. Aceste poeme sunt scrise, in majoritatea lor, intr-o perioada in care era liniste la mine in suflet, desi poate parea contrariul, intotdeauna fiind in contradictie cu mine insami, niciodata alegand calea de mijloc. Poemele acestea ma cunosc si imi reamintesc cine am devenit in tot acest timp. As putea spune despre acest volum ca reuneste niste sentimente traite in doua lumi, una izolata de cealalta, una a libertatii si a dorintelor, a anotimpurilor adevarate, cand toti oamenii si fiintele erau la locul lor, si cealalta a erei Facebook, cu tot ce implica tehnologia. Le spun poeme ale izolarii pentru ca au stat mult timp tacute, scrise atat la masina de scris, cat si la PC, asteptand cuminti o zi in care sa fie vazute de soare, si iata ca in contextul pandemiei, pe cand autoarea lor a stat izolata in casa, a decis ca ele sa nu mai fie private de tipar. Pentru ca sunt personale si par codificate, cu un profund sens, nu ma hazardez sa spun ca vor fi pe placul multor cititori, dar sunt sigura ca au o originalitate care ar putea fi provocatoare pentru unii dintre ei. - Autoarea