Poezia canta tehnic printre platani — Carmen Florea

Antologie de poezie contemporana Queer coord. Carmen Florea. \n \n Zi de zi ne supunem unor cutume normative care sa simpatizeze si sa (ne) re(a) duca la un soi de default settings patriarhale. Riscam sa ne pierdem identitatea, sa ne complacem in frica de expunere si evitarea unui awkwardness social. Din blandete si bunatate, din frica de a nu-I deranja pe celalalt. Am admirat mereu poezia queer pentru ca spune lucrurilor pe nume, ca e fie blanda, fie taioasa, fie aduce in fata noi moduri de reprezentare, de limbaj care sa incurajeze intelegerea, empatia, nuatele care ne aduc mai aproape unii de ceilalti. Fiecare voce din acest volum are propria-i poveste. Avem deci o harta, un puzzle la care fiecare contribuie cu resursele interioare - furie, indignare, gingasie; ca sa aflam, la finalul zilei, ca suntem oameni. Aici poezia canta tehnic printre platani, ne incurajeaza sa fim noi insine, sa ne punem cu totii voalul performativ in felul nostru specific, sa ne bucuram de tandrete si glitter. "Ce este x pentru mine/doua brate deschise care inca/mai cauta blandetea."- aici e cheia volumului pe care urmeaza deschidem impreuna si sa cuprindem fiecare poem ca-ntr-o imbratisare. - Alex Higyed \n Poezia din aceasta antologie vine dintr-un spatiu al vulnerabilitatii constiente si al insurgentei afective. Sinceritatea nu are nevoie de conventii, nu cere voie si nu face reverente, nu se explica, nu vrea sa convinga, ci expune, revendica, intreaba. Denunta verdictul invizibilizarii, submineaza asteptarile normative cu o sinceritate deconcertanta si cu expectativa unei schimbari necesare. Intr-o societate in care discursul public e inca traversat de frica si rusine, aceste poeme nu idealizeaza, nu cosmetizeaza dar tocmai prin aceasta luciditate devin spatii de reflectie, de solidaritate, de apartenenta, si de refugiu. Fiecare poem e un act de rezistenta, o forma de a construi adaposturi intr-o lume care inca pedepseste alteritatea, e o fisura prin care se vede realitatea in tot ce are ea mai nedrept, dar si mai intens. Citind, intelegi ca nu e vorba doar despre identitati queer, ci si despre dreptul oricarui om de a fi intreg, de a fi vazut. Departe de cliseul generatiei deconectate, vocile de aici sunt profund ancorate in realitate - sociala, afectiva, politica. Ele articuleaza o contranaratiune in care marginalitatea nu mai e periferie, ci devine spatiu atent luminat si aerisit. Antologia aceasta este o arhiva emotional-politica a prezentului - un manifest al unei deveniri colective, o cartografiere poetica a acceptarii de sine si a solidaritatii. Intr-un climat care incearca adesea sa reduca alteritatea la tacere, poezia queer devine un gest de memorie si de afirmare. Aceasta antologie e, in acelasi timp, o forma de documentare si o forma de revolta. Aici, poezia nu cere voie, ci isi face loc. Cu vulnerabilitate, cu zvac, cu luciditate. - Lidia Kesisian \n \n Colectiv de autori: David Cuzino, Gabriel Dorobantu, Ioana Florescu, Mihail Lucian Florescu, Arina Gheorghe, Irene Ionita, Ilinca Manescu, Nadia Lapin, Alex Odageriu, Razvan Omota, Alberto Paduraru, Alina Pietrareanu, Elvisey Pisica, Cosmina Price, Denisa Stefan, Iulia Stoichit, Sophia Szarvas, Robert Trascu, Claudiu Tarus, Vic.