Poezii amare - Stefan Dragos-Alexandru

Inecatii \n Un copil statea trist pe o banca. \n L-am intrebat ce face. \n Nimic, el tace. \n -Copile, nu mai sta strist pe banca! \n El tot tace, pe banca. \n Ce se intampla, de n-ai pace? \n -Domnule, vindeca-ma de sete! \n -Copile, nu mai sta in umbra! \n Te duc acas’ de indata, \n Unde stai tu, baiete? \n Domnule, dar mi-e sete \n Nu mai am apa. \n Si copilul cel drag un zambet imi arata \n De la o ureche la alta, deschide \n Un zambet ce detine \n Rauri, pesti si alge, si propria mea osanda.