Povesti scrise in palma — Corina Ozon

Povesti scrise in palma. Intamplari marcate de destin si alte crampeie de viata... \n \n Povestile scrise in palma ale Corinei Ozon isi gasesc locul in paginile acestei carti precum constelatiile luminand pe un cer senin sub ochiul atent al unei naratoare care incearca sa sesizeze dincolo de cuvinte fulguranta unei nostalgii ce traverseaza sufletul insetat de iubire, amintind neincetat urgenta trairii depline, a iubirii fara masura si a suferintei care pandeste la fiecare colt. "Sa nu te amagesti vreodata crezand ca nu-ti vei mai aminti cu adevarat de ceea ce nu ai avut curaj sa faci", ne spune ea ca un avertisment, dar si ca un indemn al setei de viata care o anima. Inspirandu-se din izvorul bogat al fantasticului, al spiritismului, al samanismului si al altor practici mai noi, personajele Corinei Ozon trec cu usurinta granitele realului pentru a se cufunda intr-o fictiune colorata, uneori cu umor, fara sa uite sa se intoarca la o gravitate apropiata de un fior tragic, dureros al esecului. Iubirea visata, sperata, dar risipita intr-un cotidian al rutinei si secatuita de infidelitate si de violenta, este precum o flacara muribunda care nu inceteaza sa repete, ca o incantatie a neimplinirii: "Si, Doamne, cat de mult ne iubeam..." Dincolo de acest regret al uzurii sentimentelor, proza scurta din acest volum reuseste sa aduca in prim-plan figuri puternic conturate, care se imprima in memoria cititorilor fie prin aceasta forta a trairii, fie prin umanitatea pe care se straduiesc sa o apere dincolo de orice slabiciune a firii. Exercitiul din acest volum de proza scurta al Corinei Ozon consta tocmai in a sesiza aceasta parte luminoasa a fiintelor pe care le pune in scena. Pentru aceasta, ea face apel la un aliat fidel, identificat in aceasta sintagma sugestiva, puternica despre capacitatea de rezilienta a fiintei care cauta fericirea adevarata: "intre gest si cuvant este timpul care vindeca". - Dan Burcea, critic literar Observatia atenta, grija pentru induiosare, resursele secrete de nostalgie (naive utopie du passe), toate acestea plus o facilitate a comunicarii, o vocatie a exprimarii cu naturalete fac din noua carte de proze scurte a Corinei Ozon, in mod paradoxal, o incununare a unei cariere aflate la varsta maturitatii artistice. Dupa ce s-a manifestat prolific in romane si fluvii narative, iar acestea si-au cucerit deja un public, prozatorea isi da voie sa atace genul prozei scurte, adica al orfevrariei. Bijuteriile ei - de aur sau argint, de gheata si de sentimente - sunt menite sa fie citite si pretuite de cei care o crediteaza gratie succeselor ei anterioare, dar si de cei care nu o cunosc inca, cei care o descopera acum, caci cheia de pret a acestei carti este emotia artistica. Talentul pur si franchetea observatiei, lumea fascinanta a unei varste si amintirea unei fragezimi de suflet ma duc cu gandul la Valery Larbaud si la a lui Fermina Marquez. Caci acolo am mai gasit o asemenea finete in descrierea starilor, a tulburarilor infinitesimale. Si mai ramane planarea de zbor de libelula asupra misterelor si imaginatiei, intr-un cuvant un regal pentru lectura, pentru cititorul rasplatit din plin cu ceva deosebit, rafinat si de neuitat. - Cleopatra Lorintiu, scriitoare Suita de proze scurte a Corinei Ozon ne infatiseaza un adevar dezgolit, constituindu-se intr-un memento de un realism visceral al faptului ca viata nu e doar o insiruire de intamplari duioase si perpetuu inaltatoare, ci si, prea adeseori, o "chemare la arme" ce nu ne da