Povestirile Doinei. Amintiri, visuri, plasmuiri

Anii au trecut, criticii au comentat pozitiv lirica mea, dar ecourile literare ale tineretii nu imi dadeau pace. Am continuat sa scriu proza, mai ales povestiri pentru copii, primul text publicandu-l chiar in "Tribuna" lui D. R. P., cel care nu apucase sa-mi citeasca textul cu care intentionam sa debutez. La 20 de ani de la debutul poetic, in 1988, am publicat primul volum de povestiri pentru copii, urmat de altele, pentru ca in 2002 sa obtin Premiul Uniunii Scriitorilor la categoria literatura pentru copii. Daca ma uit cu atentie in biblioteca, observ ca in ultimii ani am scris mai multa proza decat poezie, proza scurta, care porneste aparent din realitate pentru a aluneca usor in fantastic. Probabil, ma gandesc, ca o compensare pentru anii cand vocea lirica pusese surdina tonalitatilor epice. Ca scriitor, am parcurs, asadar, etape diferite, mai liniare sau mai dificile, traseul meu literar a cunoscut meandre neasteptate, cum spuneam la inceput. Acum nu ma mai gandesc la ele, au fost, au trecut, poate vor mai veni si altele. Mi-a ramas bucuria simpla a fiecarui poem sau text in proza pe care reusesc sa il scriu. Cat voi mai putea... (aprilie 2021)