Praf de luna...noapte buna - Aurelie Bombace, Amanda Minazio

Realitatea cotidiana, panopticum de nuante si de stari, se constituie ca sursa de inspiratienu numai in conturarea universurilor paralele fictionale, ci si in construirea personajelor literare; iartiparul acestora, atat de asemanator firii omenesti, reveleaza cititorului caractere, atitudini si manifestari. Ursuzul, prietenosul, indragostitul, mincinosul ori fatarnicul isi joaca rolul pe scena narativa, devenind lectie ori model existential. Si, desigur, mai exista si plimbaretul - protagonistul naratiunii Praf de luna...noapte buna, scrisa de Aurelie Bombace si ilustrata de Amanda Minazio. In fiecare seara, acest personaj enigmatic coboara drumul fredonand si fiind binedispus. Vecinul tinerei Lison, care sta la numarul 4, intrarea Grillons, pleaca seara tarziu si se intoarce dimineata, de fiecare data la aceeasi ora si mereu acoperit de o pelicula interesanta de praf. In acest rastimp, Lison nu poate adormi din pricina cosmarurilor care o chinuie tot mai abitir. In schimb, copila a deprins obiceiul de a-si pandi vecinul, notand intr-un caiet programul exact al acestuia. Dar ziua de astazi este diferita, intrucat Domnul Mister incetineste pasul in drumul sau si se intoarce spre fereastra fetitei, scotandu-si palaria si ridicandu-si capul pentru a o privi. Barbatul o pofteste sa i se alature, desenand in aer o scara uriasa ce duce pana la Luna, si pornesc amandoi a o urca. Odata cocotata pe astrul noptii, Lison observa cum totul in jurul lor scanteiaza si ca un praf auriu ii acopera picioarele pana la glezna. Scenariul feeric o imbata, iar Domnul Mister ii destainuie menirea sa. In ce mod ajuta barbatul copiii si cum foloseste pulberea selenara? Intalnirea lui Lison cu Domnul Mister, calatoria spre Luna, praful stralucitor ori aparitia trenului nu dezvaluie cititorului numai elementele unei peripetii de neuitat, ci si derularea unui ritual tainic care pregateste copiii pentru un somn tihnit, cu vise preferate. Barbatul enigmatic face parte dintr-o lunga generatie de Vegheatori ai Lunii, fiind el insusi unul dintre acestia. Si, in fiecare seara, el are grija sa presara putina pulbere magica pe pleoapele copiilor. In felul acesta, chipul lor se lumineaza, putand petrece clipe unice in lumea viselor, alaturi de cavaleri ori printese, retraind amintiri de vacanta ori revazand peisaje colorate. Atunci cand saculetii raman goi, vine vremea ca cei doi sa se intoarca acasa. Lison este epuizata, dar experienta si praful de luna o vor ajuta sa isi invinga temerile si sa-si alunge cosmarurile. In confortul patului, copila are parte de un vis minunat, iar Domnul Mister isi reia obiceiul din fiecare dimineata... Naratiunea Praf de luna...noapte buna, scrisa de Aurelie Bombace si ilustrata de Amanda Minazio, ne reveleaza o minunata poveste despre somnul odihnitor al copiilor si ne face cunoscut faptul ca un vis frumos este la cateva firicele de praf de luna distanta. Iar odata aflat acest secret, cosmarurile, gandurile si tulburarea nu ne vor mai da tarcoale niciodata! \n \n Ilustratii color. \n \n Traducere din limba franceza de Bianca Mereuta.