Primii oameni in luna

... Eram singuri. Era seara, soarele apusese si linistea amurgului se asternuse peste toate. \n Mi-am tras celalalt picior inauntru si am alunecat pe sticla neteda pana pe fundul sferei, apoi m-am intors sa iau conservele de mancare si alte provizii de Ia Cavor. Interiorul era cald, termornetrul arata 27 de grade si cum am fi pierdut putin sau deloc din aceasta radiatie, eram imbracati cu pantofi si haine din flanel subtire. Aveam, insa, haine groase de lana si cateva paturi groase care sa ne fereasca de vreun ghinion. \n Sub indrumarea lui Cavor, am pus pachetele, cilindrii de oxigen si celelalte liber in jurul picioarelor si in scurt timp totul era inauntru. El a mers prin sopronul fara acoperis o vreme, cautand ceva ce am fi putut trece cu vederea, apoi s-a tarat inauntru dupa mine. Am observat ceva in mana lui. \n — Ce ai acolo? am intrebat eu \n — Nu ti-ai luat nimic de citit? \n — Doamne! Nu.