Probleme sangvinice (alte apaosuri)

Ceea ce se impune repede la lectura Problemelor sangvinice si functioneaza ca o captatio benevolentiae este vioiciunea colocviala, insistenta de a comunica, o dispozitie ispitita de histrionism. Confesiunea propriu-zis lirica va fi temperata printr-o hatrosenie de targovet moldav, care - fara a se cadea in exces - nu ocoleste expresia buruienoasa ori micile trivialitati. Poetul a intuit capcana melodramei, a patetismului si a kitschului pe care tema (cristianpopesciana) a familiei, cu toate miturile ei domestice, i-o intinde si isi ia masurile de distantare. Masuri poate chiar prea drastice, riscand sa dilueze lirismul in favoarea unei gesticulatii „istete". Totusi, cartea cuprinde reusite certe, mai ales cand nostalgia, pe de o parte, si regresia ad uterum, pe de alta, il apropie pe poet de inocenta varstei aurorale. Timbrui personal al poeziei lui Catalin-Mihai Stefan se aude cu precadere dupa ce „copilareala", vorba lui Arghezi, s-a confruntat cu fatalitatea timpului ce fuge ireparabil. - O. Nimigean \n \n Intr-un interviu publicat cu doi ani in urma, Catalin-Mihai Stefan spunea: „Imi place tot mai mult sa spun adevarul in ceea ce scriu si sa pun mare parte din realitatea traita de mine." Dar realitatea aluneca. Acvariul („despre el nu degeaba am mai spus") este plin de casute din lemn lipite cu aracet, intr-un text. Intr-altul, este „aruncatIn bazinul cu vin de 23 deca al tatei / unde doar capul familiei, de obicei, are voie sa faca pluta". Atunci cand ni se spune „Adevarul despre acvariu", aflam ca „De fapt, nu am avut niciodata acvariu, / ci doar chiuveta din bucatarie". O carte pe placul celor care vor adevar slant, cum ar zice Dickinson. - Radu Andriescu \n