#Protesto, ergo sum. Reconstructie identitara si miscari de protest in Romania (2012-2018) — Alina-Simona Popescu

Scopul acestei lucrări este acela de a stabili în ce măsură participarea tinerilor la mișcările de protest ce au avut loc în România, în perioada 2012-2018, constituie un argument suficient pentru a considera că există evoluții în ceea ce privește cultura politică a tinerilor, care se deplasează treptat din tipologia mixtă parohial-dependentă spre cea dependent-participativă, conform clasificării realizate de Gabriel Almond și Sidney Verba. Totodată, prezenta lucrare își propune să identifice resorturile din spatele actului de nesupunere civică la care au recurs tinerii din România prin decizia de a se implica activ în mișcări de protest, urmărind să stabilească în ce măsură perspectiva constructivistă, prin apelul la emoții, elemente de ordin cultural, teoria framing-ului și construirea unei identități distincte, poate constitui o paradigmă validă de interpretare a manifestațiilor publice din perioada 2012-2018. Pentru o înțelegere comprehensivă a fenomenului care a implicat mișcări de protest în capitală și alte câteva orașe importante din România, în perioada 2012-2018, am considerat oportună și realizarea unei analize comparative atât cu alte manifestații publice din țara noastră, după 1989, cât și cu demonstrații ce au avut loc, în același interval de referință, în două state situate în proximitatea geografică a României: Bulgaria și Ungaria. Structurată în șase capitole, lucrarea se adresează noilor generații interesate din ce în ce mai mult de asumarea unei participări neconvenționale la viața publică prin protest. De asemenea, lucrarea poate constitui un suport teoretic util pentru studenții de la științe politice din prisma consolidării și dezvoltării cunoștințelor privind anumite concepte-cheie și abordări teoretice conexe tematicii abordate. Nu în ultimul rând, guvernanții pot regăsi în cuprinsul acestei lucrări atât o serie de predicții privind evoluția fenomenului protestatar în următorii ani, cât și câteva recomandări referitoare la adoptarea unor politici și măsuri menite să încurajeze formarea civică și participarea convențională a tinerilor la treburile publice.