Ratacind pe pantele Golgotei — Nicolae Dumitru

Lejeritatea, franchetea si dezinvoltura artistica ar putea fi, cred, cuvintele de ordine care ar putea caracteriza creatia poetului Nicolae Dumitru: „Parca visez iubiri traite, / In stepe fara de hotar, / Vrajit de tainice ispite, / Pe un altar de chihlimbar" Si chiar daca rememoreaza foste iubiri sau pur si simplu isi conjuga gandurile spre reflectii personale, autorul stie bine doza pe care sa o adauge asa incat poezia sa fie o reusita. lata inca o mostra, de fapt o angoasa cu iz de toamna: „Prin noapte trec trenuri fantoma,/ Lasand siajuri adanci, de sirena... / Toamna, cu a ei falnica tren a,/ Se insinueaza intre noi, olonoma". Uneori, in strofele finale se straduieste sa inchida un mesaj, un fel de morala a temei alese, dandu-i un contur sau poate doar rotunjind-o. Hotarat lucru, insa, Nicolae Dumitru are stofa de poet si e pacat — asa cum reiese din scurta sa biografie — ca nu s-a ingrijit pana acum sa-si valorifice talentul proband in fata cititorilor scrisul sau cu dar artistic. Dar niciodata nu e tarziu, poate se va gandi sa o faca de acum inainte! — Petre Rau , Director al Revistei de literatura si arta Boema