Rebusemul — Cristian Pascalau

Rebusemul. Premise constructive si operatii semantice definitorii \n \n Cristian Pascalau este lector universitar doctor la Departmentul de Limba Romana si Lingvistica Generala al Facultatii de Litere, Universitatea of Babes-Bolyai Cluj-Napoca, precum si colaborator extern al Editurii Herald, Bucuresti. A publicat numeroase articole si studii de semiotica culturala, gramatica normativa, lexicologie si semantica, in reviste indexate in baze de date nationale si internationale, respectiv in volume colective cu acoperire nationala si internationala. Printre interesele sale academice, se numara: lingvistica si filosofia limbajului, semiotica culturala, lexicologia si semantica. De acelasi autor: Jesus Gerardo Martinez del Castillo, Lingvistica rostirii. Logosul semantic si logosul apofantic, Argonaut & Scriptor, 2011 (traducere); Contributii la studiul lexico-semantic al limbii si literaturii romane, Casa Carii de Stiinta, 2021 (editor); Dictionarul metaforelor rebusiste, Casa Cartii de Stiinta, 2022 (in colab.). Cristian Pascalau porneste firesc de la conceptia lui Blaga privind genul enigmistic, fata de care teoreticianul "metaforelor tabuizante" are o clara atitudine critica. Autorul procedeaza cu justete spre dezamorsarea tensiunilor dintre pozitia blagiana si imperativele necesar riguroase ale cadrului stiintific, printr-o solutie teoretica originala, precum cea a situarii cazurilor de tabuizare ca posibile adaugiri la inventarul de functii textuale enumerate de Coseriu. Traseul solutiei presupune deci o rediscutare a principiilor legate de lingvistica textului ca hermeneutica a sensului. Intre meritele cartii, semnalez nuantatele glosari ale diverselor viziuni asupra conceptelor invocate, precum si optiunile profund justificate, care releva, dincolo si impreuna cu acest remarcabil aparat critic, forta teoretic-analitica a autorului, puterea si finetea de-a pune in discutie concepte si pozitii in numeroase puncte nodale ale tezei, intentiile si insertiile de originalitate, de creativitate interpretativa, in genere, si, nu in ultimul rand, distinctia demersului analitic, in favoarea exactitatii. - Rodica Marian