Relatii publice — Edward L. Bernays

Cele trei elemente ale relațiilor publice sunt practic la fel de vechi că și societatea însasi: informarea publicului, convingerea oamenilor sau corelarea oamenilor cu oameni. Bineînteles, instrumentele și metodele pentru a atinge aceste obiective s-au schimbat în măsură în care și societatea s-a schimbat. Relațiile publice asigură cunoștințele și tehnicile care îi abilitează pe lideri să fie mai eficienți. Într-o democrație, actul de a conduce este dependent de întelegerea publicului și de a ști cum să-l atingi. Activitatea de relații publice transformă competiția, un alt motor al societății noastre, în ceva mai eficient și mai productiv. Lucruri și idei concurează pentru interesul și sprijinul publicului, pentru a-l face să adere la credințe și acțiuni existente, pentru a-l face să se convertească la acestea sau să le nege. Nepotul lui Sigmund Freud, Edward Bernays (1891-1995), este inițiatorul tehnicii științifice a formării și manipulării opiniei publice, pe care a numit-o „ingineria consimțământului”. În timpul Primului Război Mondial, a făcut parte, alături de Walter Lippmann, din Comitetul pentru Informații Publice al SUA, o puternică mașină de propagandă care susținea idea că războiul este un mijloc necesar pentru „a face lumea sigură pentru democrație”. Strategiile de marketing necesare pentru purtarea tuturor războaielor ulterioare s-au bazat pe metodele perfecționate de Comitetul pentru Informații Publice. În a două jumătate a secolului XX, Bernays, combinând tehnicile învățate la Comitetul pentru Informații Publice cu idei din teoriile lui Lippmann și ale lui Freud, și-a format o carieră că adept declarat al utilizării propagandei pentru manipularea populației de către politicieni și corporații, câștigând reputația de „părinte al relațiilor publice”. Printre clienții săi importanți au fost președintele Calvin Coolidge, Procter & Gambel, CBS, American Tobacco Company și General Electric. În plus, campania sa de propagandă organizată pentru United Fruit Company la începutul anilor 1950 a condus direct la răsturnarea de către CIA a guvernului ales democratic din Guatemala.