Reportaje alese

Multiplu laureat al concursurilor de reportaje, Bogdan Lupescu a intrat în anul 2000 în atenția scriitoarei Sânziana Pop care l-a invitat să facă parte din echipa revistei Formula AS. Timp de 20 de ani, până la plecarea prematură în veșnicie, Bogdan Lupescu a scris în prestigiosul săptămânal Formula AS mii de pagini de înaltă trăire sufletească și desăvârșită calitate estetică din care am ales reportajele cuprinse în această carte pe care vă îndemn s-o citiți cu bucurie. Bogdan Lupescu merită cu adevărat locul în rândul iluștrilor creatori români de reportaj literar, precum F. Brunea Fox, Geo Bogza sau Cornel Nistorescu. Bogdan și-a câștigat nemurirea prin cuvintele sale, prin poveștile sale care vor rămâne vii în inimile noastre în veacul veacurilor. Scrisul a fost pentru el mai presus de orice. - Cătălin Chirilă Avea o mirare ingenuă și o minunare neprefăcută în fața întâmplărilor, a oamenilor, a locurilor pe care le cunoștea și despre care trebuia să scrie. Curiozitatea, seriozitatea și neastâmpărul îl însoțeau când se documenta pentru un reportaj. (...) Nu se mulțumea cu puținul primelor vorbe schimbate cu oamenii. Îi scormonea pe toate părțile, până când înțelegea despre ce este vorba, până când își scotea interlocutorii din zona confortabilă a unei discuții oarecare și-i surprindea cu întrebări din ce în ce mai elaborate și mai năstrușnice. Avea clasă! Răbdare și știință de mare reporter! Și ,ai avea un ochi melancolic, cu care cerceta lumea veche. (...) Reportajele lui, toate, absolut toate, erau desprinse parcă din marea poveste a lumii, a unei Românii necunoscute și nebănuite. Subiectele și temele lui erau speciale, chiar ciudate uneori, acoperite de o stranie sălbăticie, îmblânzită de graiul moale, bucovinean. Felul în care-și grada povestea era făcut cu mare meșteșug. Câte un epitet săltăreț ori o comparație cu totul inedită potoleau tumultul și tensiunea textului, caii huțulilor aveau urechi „istețe”, barba unui călugăr părea „un nor”... - Otilia Țeposu Acesta era Bogdan: un căutător de povești, mai îndârjit decât un căutător de aur! Iar când prindea firul informației, exact ca un miner ce descoperă filonul strălucitor, voia să meargă până la capăt, să scoată totul la lumină! Așa s-au așternut pe hârtie poveștile lui fantastice, cu urieși și solomonari!… - Florentin Popa Am fost niște privilegiați. Bogdan ne-a tras de mânecă din banalul presei noastre și, făcând cu degetul o gaură în peretele Raiului, ne-a invitat să privim petecul de iarbă de „dincolo”, din lumea lui. - Ciprian Rus