Rock in stare de urgenta. The Final Lockdown

O initiativa de interviuri online ce au ajuns sa se transforme intr-o carte, aceasta este propunerea autorului Cristi I. Popescu pentru volumul de fata. Un demers nu doar laudabil, ci mai ales necesar in conditiile in care comunitatea rock, cu tot personalul adiacent imaginii prezentate pe scena de artisti si formatii, a fost cel putin la fel de afectata de rigorile ce au decurs din pandemia de Covid-19 si ale carei urmari inca se vad - atat online, cat si offline. Numele adunate in cartea in discutie sunt unele mari, reprezentative pentru comunitatea rock - si aici nu ne referim doar la cei care canta si sunt vazuti in prim-plan in cadrul unui concert sau pe un afis oarecare, ci si la fotografi, realizatori de emisiuni de radio, jurnalisti, pictori sau scriitori. Asadar, intervievatii din #RockInStareDeUrgenta si, prin urmare, din volumul The Final Lockdown, sunt: Alin (Coiotu') Dinca (de la Trooper), Paul Ciuci (de la Compact), Cristian Hrubaru (vorbind aici mai ales despre Bikers For Humanity), Ovidiu Anton, Alex Dona (Despre vin), Florin Tibu (cunoscut si drept Crivat, de la Bucovina), Iulian Agapie (Rock'N'Paint), Tibor Kati (Sur Austru), Titus Constantinescu (Let’s Rock), Dan Byron, Mihai Vasilescu, Dan Costea (Coma), Alex Florescu (Free Riders), Adelin Petrisor, Cezar Paul-Badescu si Laurentiu Mandu. Desi distincte in afirmatiile facute, toate aceste voci pastreaza un numitor comun, un ton unitar, convins si informat, subliniind importanta si relevanta sociala a fenomenului rock din Romania si, extins, din Europa de Est, speranta pentru un viitor optimist, care sa nu afecteze, prin prisma pandemiei, concertele ce ar urma sa aiba loc, toate acestea avand potentialul urias de a contrazice - poate fara sa-si propuna neaparat - un sceptic sau un contestatar al imaginii rockerului roman. Deseori, acesta este perceput, in afara contextului familiar, drept un pericol sau rau social. In realitate si-n vorbele si faptele celor intervievati, rockul este o mare familie, una pusa mereu pe fapte bune, care ajuta neconditionat si fara sa faca prea mare caz de asta (a se vedea campaniile constante cu care este asociat, printre altii, Cristian Hrubaru, de exemplu). Insa cartea pare sa nu se adreseze neaparat novicilor, cat mai degraba celor cu adevarat interesati de evolutia din pandemie a vietilor reprezentantilor unora dintre cele mai cunoscute formatii din Romania. Bonus, pe langa discutiile de neratat, ar fi recenziile facute de autor albumelor noi ale celor invitati la discutii, dand astfel un context mai larg muncii lor - pre si post pandemice deopotriva. Si aceasta maniera de contextualizare, de recenzare a muncii artistilor adunati in carte persista si cand Cristi I. Popescu vorbeste despre carti (Frica de umbra mea, noua carte a lui Cezar Paul-Badescu), despre pictura (si talentul extraordinar de care da dovada langa scena Iulian Agapie atunci cand picteaza pe durata unui concert) sau fotografie (cu Mihai Vasilescu vorbeste atat despre radio, cat si despre calitatea lui de fotograf, urmand cateva directii ale vietii unui astfel de artist - la fel, inainte si in timpul pandemiei, de vreme ce un "dupa" nu poate fi ferm intuit, ci doar visat) ori jurnalism (Adelin Petrisor fiind, cel mai probabil, cel mai potrivit om pentru a face paralele intre starea de razboi si cea de urgenta, nevoile si piedicile in cazul durerii cauzate de arme si cele provocate de boala pentru care inca nu se gasise leac atunci cand se inregistrau aceste materiale).