Rugaciunea in duh si adevar — Gabriel Bunge

Cele 153 de „capitole” Despre rugaciune ale avvei Evagrie Ponticul († 399) sunt cel mai „mistic” tratat evagrian. Fiecare din ele, de o concizie lapidara si aparenta simplitate, e o nestemata slefuita in multiple fatete. Alaturi de prologul conceput ca un program, cele 153 de „teze” despre rugaciune evagriene alcatuiesc totodata un ansamblu unitar pe cat de savant articulat, pe atat de enigmatic. Explicarea lor continua sa fie o provocare pentru toti cei pasionati de teme duhovnicesti. O regula clasica a oricarei interpretari spune ca sensul deplin al unui text poate fi sesizat doar tinand seama de contextul aparitiei sale. Nici un mistic insa nu se roaga si nu gandeste in afara contextului sau istoric, a mediului sau uman foarte concret, iar acesta arunca mult mai multa lumina decat se crede asupra gandirii lui. In cazul avvei Evagrie acest context fiind unul profund duhovnicesc, elucidarea lui permite evitarea multor anacronisme si rastalmaciri de tot felul, ceea ce nu e putin lucru. Rod a peste trei decenii de meditatie si investigatie sustinuta asupra acestui text clasic al spiritualitatii filocalice, reflectiile parintelui Gabriel Bunge s-au concretizat in seria celor treizeci de incitante si lamuritoare studii cuprinse in volumul de fata. Cele cinci sectiuni in care sunt grupate alcatuiesc tot atatea etape ale unei demonstratii inedite. Filozofia si teologia evagriana a rugaciunii sunt atent si fin reconstituite pe fundalul traditiei monahale egiptene ca replica data controversei antropomorfiste de avva Evagrie aflat in dialog cu scrierile pahomiene si epistolele antoniene, ferm ancorat in spiritualitatea Parintilor pustiei si interpret fidel al acesteia.