Satantango Ed.2025 — Laszlo Krasznahorkai

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură în 2025 \n • Roman ecranizat în 1994, în regia lui Béla Tarr \n \n Această carte face parte din colecția Anansi Contemporan. \n Într-un sat pustiit din Ungaria, într-o atmosferă înecată în mucegai, rugină și putrefacție, personajele romanului Satantango căută din răsputeri să-și aleagă un drum în viață, să găsească răspunsuri și să supraviețuiască.„Știi, dansul e slăbiciunea mea”, spune unul dintre ele - și, dansând, uită cu toții de nenorocirea pe care o lasă în urmă, de putregaiul care macină lucruri, de clădiri care cad pe oameni. Totul e mișcare, dans în Satantango: personajele, care-și părăsesc casa în căutarea unei fantezii; natura, care ocupă cu repeziciune locul lăsat gol de oameni și freamătă nevăzut; destinul, care îi ține pe toți într-o așteptare nestatornică, ispitindu-i cu semnele salvării; chiar și timpul are zvâcniri neașteptate, ordonând materia după principii stranii. Și totul se petrece în virtutea unei așteptări al cărei sfârșit nu se întrevede, al cărei adevăr e încă departe. \n Un roman genial... Un scriitor vizionar. - The Guardian \n Un roman profund, tulburător. - James Wood, The New Yorker Pentru un scriitor ale cărui personaje sunt atât de interiorizate, Krasznahorkai dezvăluie adesea momente neașteptat de expansive. El preia ceva din umorul diabolic al lui Gogol și al lui Bulgakov și își îndreaptă eroii către un final pe care-l lasă învăluit în mister. - The New York Times Prin intensitatea și originalitatea prozei sale, László Krasznahorkai este unic printre romancierii europeni. Unul dintre cei mai misterioși artiști ai momentului. - Colm Tóibín Satantango contopește frânturi de carnaval, religie, comedie neagră, politică, folclor într-o alegorie cu final deschis despre chiar natura poveștilor: este un roman despre poveștile pe care ni le spunem ca să trăim și despre poveștile pe care le spunem altora ca să-i controlăm. - The Telegraph \n Traducere din limba maghiară de Ildikó Gábos‑Foarță.