Singuratatea pietrelor — Flavius Lucacel

Singuratatea pietrelor/ The loneliness of stones - Flavius Lucacel \n \n Piesa este povestea schitata a unui copil autist care, cu micile sale puteri „incearca” sa-si tina parintii impreuna si linga el. Citi parinti realizeaza drama prin care trece orice copil in clipa in care parintii hotarasc sa se desparta? Indiferent de greutati, parintii care au copii ar trebui sa ramina impreuna! Este una dintre concluziile piesei (cea poetica). Viata aduce cu sine atitea necazuri si obstacole ce nu pot fi depasite, incit omul nici nu mai are timp sa vada si partile ei frumoase. Dar Frumosul ramine ca un garant pentru zilele triste ce pot urma (concluzia filozofica). Cind am ajuns la final, am fost oarecum intrigata. Acel copil care a fost mereu centrul piesei si al universului parintilor sai… nu aparea in „Scena finala”. Am vrut sa-l intreb pe Flavius Lucacel: „Dar unde e copilul?” Mi s-a strins inima si, pur si simplu, m-am temut sa o fac (concluzia realista). Exista ceva comun intre copilul din piesa, Flavius Lucacel si noi: SINGURATATEA. Oricit de multi am fi, sintem de fapt, in momentele esentiale ale vietii, singuri! - Ioana Sasu-Bolba \n \n Lucrare bilingva, romana- engleza \n