Singuratati de genul masculin — Constantin Dram

Cititorii au in mana lucrarea sistematica a unui comparatist autentic, elegant, care, dupa ce si-a insusit harnic si disciplinat intreaga exegeza majora a temelor pe care ni le propune, a ajuns la concluzia ca obligatia lui este sa gandeasca altfel, mai ales daca tinem cont de faptul ca firul conducator al volumului il constituie erosul convertit in fictiunile imaginarului erotic - adica o tema despre care s-au scris biblioteci intregi. Este iubirea, in definitia clasica a domeniului, un fenomen de magnetism interuman, de abolire a doua singuratati care se cauta? Pentru Constantin Dram este invers. Cata iubire, atata singuratate. Abia iubind, descopera eroii mitologiei si ai literaturii cat de vast si de ofertant e covorul solitudinii care li s-a intins in fata. Pasind pe eI, eroul invata Iectia experimentala a detasarii de sine, iubirea sa devine pathos (care e o subtema a mortii), si-n cele din urma totul curge firesc inspre creuzetul individualismului complex, dilematic, din care se naste romanul modern. Cartea e un festin intelectual rafinat, avand structura unor demonstratii diacronice subtile, construite din surprize si paradoxuri. Insa, pentru autorul ei, e si o tentativa de autodefinire... - Stefan Borbely \n