Sociologia educatiei — Dumitru Popovici

Din cuprins: \n - Intemeierea sociologiei educatiei; \n - Teoria conflictului (teoria critica); \n - Sociologia educatiei in Romania; \n - Principalii agenti educogeni; \n - Propaganda - proces educativ propriu partidelor politice; \n - Reforma ca solutie a crizei educatiei. \n \n Cartea de fata este rezultatul unor repetate si mereu adincite cautari, orientate spre a descoperi si a acoperi apoi teoretic raportul complex existent intre societate ca intreg si educatie ca fapt social. Am certitudinea ca textul nu numai ca semnaleaza existenta problematicii deosebit de bogate a sociologiei, dar si aduce o inteleapta clarificare a semnificatiilor sociale ale acesteia, contribuind la fundamentarea ideii potrivit careia educatia este liantul principal al umanitatii. \n Cartea se doreste si o buna punere in lumina a rolului social al diferitelor forme de expresie ale educatiei. Aceasta, in conditiile in care cel putin literatura romaneasca orientata spre aprofundarea problematicii respective ofera, fara indoiala, un teritoriu neexplorat al sociologiei. Desigur ca problematica propusa si analizata nu epuizeaza obiectul de studiu al stiintei. Unele probleme sint doar schitate, fara a fi adincite, altele sint doar sugerate. Am convingerea ca lectorii cartii imi vor fi aliati de nadejde in aceasta incercare necesara. \n Am studiat variantele in care poate fi scris un compendiu de sociologia educatiei pentru a fi cit mai util. Se poate alege intre a nu tine seama de existenta paradigmelor si de diferentele dintre ele si a lua in calcul toate paradigmele, insirind cu parcimonie diferentele dintre ele. In al treilea rind, se poate alege o paradigma, construind pe oferta sa de potentialitati, fara sa se omita insa total existenta altora. Este cert ca fiecare dintre caile alese este periclitata de limite. Rezultatul celei dintii poate fi lipsit de claritate sau suferi de distantare nepermisa fata de realitate; rezultatul celei de a doua poate fi un inventar care, cu toata stradania, va ramine mereu incomplet, iar rezultatul celei de a treia poate sfirsi in interpretari unilaterale. Exista oare o a patra cale in stare sa limiteze sau sa inlature minusurile firesc generate de cele trei? Incercarea mea se fereste sa cada definitiv in plasa uneia dintre ele; folosind-o pe fiecare acolo unde-si manifesta virtutile, am incercat sa ies din cea care ameninta cu limite evidente. Sa fi ales oare calea cea mai buna? \n Textul pe care-l propun apartine mai mult stilului specific modernismului in a construi opera, valoarea sa intelectuala constind in profunzimea gindului exprimat. \n \n