Spectacole imaginare

Regizor de teatru si scriitor, Aureliu Manea s-a nascut la 4 februarie 1945 in Bucuresti. In anul 1963 a absolvit Liceul „Emil Racovita” din Cluj-Napoca, iar in anul 1968 a absolvit cursurile de regie ale Institutului I. L. Caragiale din Bucuresti, clasa lui Radu Penciulescu. A debutat cu piesa Rosmersholm de Ibsen pe scena Teatrului din Sibiu. A fost considerat „vizionarul” generatiei sale. S-a stins din viata in anul 2014. In semn de recunoastere a contributiei aduse la dezvoltarea artei teatrale romanesti, din anul 2014, Teatrul Municipal din Turda se numeste Teatrul „Aureliu Manea” Turda. Cata pace in seara unui spectacol frumos! Intors acasa, duci cu tine senzatia aceea fantastica a unui semn vazut in colectiv, a unei metafore uriase; esti bucuros ca ai dat un sens lumii. Atata timp cat va fi pace pe pamant, teatrele vor fi acele spatii sacre unde se va preda lectia cosmica a iubirii, unde se vor dezlega misterele tineretii fara batranete si vietii fara de moarte. (Aureliu Manea) Unghiul din care sunt privite textele shakespeariene este de fi ecare data surprinzator, impunandu-se ca o evidenta care – pana in momentul acestei lecturi, absolut fascinante atat pentru oamenii de teatru, cat si pentru simplii spectatori, in fond oameni de teatru si ei – nu fusese astfel, dimpotriva. Unele defi nitii ale sale sunt, ele insele, surprinzatoare. Astfel, Richard III este o „tragedie suverana”, iar personajul Iago, din Othello, cel care a dat nastere unei intregi tipologii, este, din punctul de vedere al lui Aureliu Manea, o incarnare a lui Mefi sto. Cine s-ar fi gandit la asta, inainte de lectura acestei carti? Dar cine ar mai putea sa evite sa se gandeasca la asta dupa lectura acestei carti? (Nicolae Prelipceanu) In fiecare eseu exista o tema spatiala, ca loc al visarii si al libertatii, loc al unor spectacole viitoare, loc in care limitarile si frontierele scenei de teatru clasic sunt puse sub semnul intrebarii. Pentru a hrani si imbogati argumentul narativ am adaugat fiecarui eseu „iconografie”, nu ilustratie si nici schita de decor. Pentru aceasta ar fi fost necesar sa-l am alaturi pe Rica. Din dragoste pentru el, ca omagiu acestui geniu, am ales sa pun ideile, imaginile, muzica si atmosfera acestor eseuri pe scena teatrului lui Shakespeare de la Stratford Upon Avon, din Anglia. (Paul Salzberger)