Strada Magnoliei si alte aventuri — Adrian Iancu

Acum e liniste in cartierul din centrul orasului, lucru care se-ntampla uneori peste zi, insa destul de rar noaptea, cand metabolismul vioi al tinerilor din zilele noastre functioneaza la nivel ridicat si ii transforma pe cei mai molai dintre ei in niste zvapaiati care isi fac auzita prezenta prin stigate de bucurie si efectul unor gesturi spontane. Intunericul noptii ii incurajeaza la astfel de porniri pentru ca lumina putina de pe trotuarul dinspre Taverna, de pe Strada Florianei, pare sa-i protejeze si topeasca intr-un anonimat inedit. Manifestarile sunt adesea nesabuite iar actantii le regreta uneori, atunci cand sunt bantuiti de momente de luciditate. Daca baietii cu toti neuronii acasa isi fac auzit glasul pe drumul inspre locul de distractie, fetele, in schimb, cu hormoni cat cuprinde, chiuie si impresioneaza prin timbrul vocal, care exceleaza in varietate prin trecerea rapida de la tonurile joase la cele acute, de-abia la iesire, atunci cand glasul baietilor se aude sters de parca s-ar scurge molcom pe peretii tristi ai cladirilor din jur.