Tombuctu — Paul Auster

Domnul Osache nu e eroul tipic cu care ne-a obisnuit Paul Auster in romanele sale, in primul rand pentru ca face parte din regnul canin. Dar nici un caine tipic nu e, caci personajul e inzestrat cu o inteligenta si o intuitie iesite din comun si cu abilitatea de a intelege limba bipezilor. Chiar daca nu stapaneste si pronuntia cuvintelor (biologia ii e potrivnica), stapanul lui, vagabondul sclipitor si scrantit Willy G. Christmas, il considera un partener de dialog pe masura; de fapt, nu e nimeni pe lume care sa-l inteleaga mai bine pe inadaptatul Willy decat domnul Osache, cei doi fiind de nedespartit in cutreierarile lor. Dar pe domnul Osache il asteapta incercari grele dupa moartea stapanului sau, iar devotamentul si iubirea fata de acesta il fac sa fie in permanenta macinat de intrebari metafizice: oare-si va mai revedea vreodata stapanul acolo, in Tombuctu? \n \n „Un roman despre o iubire bantuitoare, ale carui teme se impletesc in bucla ca niste bobine stralucitoare, imbinandu-se cu gratie sub proza curata a lui Auster, provocand fantasticul si tragicul.” San Francisco Chronicle \n „[Tombuctu] se tine sus prin indrazneala si prin limbajul sclipitor si idiosincratic... Riscul pe care si-l asuma si energia obraznica de care da dovada ne indica un scriitor pe cale sa faca un salt si mai roditor in propriul sau teritoriu necartografiat.” Chicago Tribune \n