Trandafirul verde — Maria Ionita

Autoarea este un povestitor autentic ce are harul observatiei directe, dar si pe cel al inventiei. Printr-o magie proprie, stabileste punti de comunicare intre lumea reala si cea fantastica. - Ion Cristofor Ce generosi sunt muntii! Tin pe crestet soarele si luna, ne daruiesc racoare prin undele sonore. Si prin padurile crescute pe bratele lor vanjoase de cremene, se zbenguie caii. Am coborat in sat. In dreptul carciumii era oprita o caruta. Calul uitase ca de gat ii statea agatata traista cu ovaz. Drept, cu podoaba ciucurilor portocalii la urechi, privea undeva in zare. Privire pierduta. – Frumos cal! i-a zis profesoara omului ce fuma linistit stand pe razor. – Frumos, da-i trist! Uita-te dumneata la ochii lui! E pacat sa chinuiesti asa un animal cand nu-i ceri nimic sa-ti faca. Vai de sufletul lui! Oameni, munti, cai... Oare ce fel de oameni sunt cei care inteleg tristetea cailor?! Si ce au comun muntii, motii si caii? - Maria Ionita