Tratat de gramatica a limbii romane Vol.2: Sintaxa — Corneliu Dimitriu

Am considerat ca cei mai buni cunoscatori ai gramaticii limbii romane sint specialistii romani si de aceea lucrarea se bazeaza aproape in exclusivitate pe bibliografie romaneasca. Daca, totusi, in chestiuni generale, am invocat si opere apartinind unor specialisti straini, aceasta se explica mai ales prin faptul ca ideile existente in operele respective nu au avut sustinatori si la noi. In receptarea bibliografiei am avut in vedere numai miscarea ideilor in domeniul gramaticii, fiind indiferenti la apartenenta specialistilor la o scoala ori alta sau la oricare alti factori de aceasta natura. Acceptarea unor idei ce ni s-au parut convenabile, precum si manifestarea rezervei fata de alte idei am facut-o evitind orice duritate de exprimare. Am procedat in acest fel considerind ca dezvoltarea stiintei gramaticii se poate face prin retinerea a ceea ce apare rational intr-o cercetare oarecare, fara a fi nevoie de "demolarea" acelora care, dintr-un motiv sau altul, ne sint mai putin agreabili. Cind intr-o problema de gramatica controversata am ajuns la un punct de vedere propriu, prezentarea acestuia am facut-o ca pe o ipoteza care, in functie de anumite circumstante, poate sau nu sa fie acceptata. Fiind preocupati de cautarea adevarului in domeniul gramaticii limbii noastre, ne-a fost straina atitudinea unor specialisti care lasa sa se inteleaga ca stapinesc adevarul, punind semnul egalitatii intre punctul de vedere propriu si adevar si respingind, intr-o forma mai mult sau mai putin violenta, tot ce se abate de la adevarul lor personal. Dupa parerea noastra, intr-o problema de gramatica unde exista controverse nu este obligatoriu ca un punct de vedere sa reprezinte adevarul iar toate celelalte sa fie gresite, ci este posibil ca mai multe puncte de vedere sa fie - in functie de modul de punere a problemei - sau adevarate, sau gresite. Crezind in aceasta idee, lucrarea noastra nu ofera solutii "definitive", ci pune in discutie problema respectiva si invita - tacit sau declarat - pe cititor sa accepte ori sa respinga opinia propusa in lucrare. - Iasi, 30 mai 1981, Autorul