Tratatul de la Patriarhie

Adelina Fleva scrie o poezie care nu este in vecinatatea unui discurs litrugic, asa cum am fi tentati sa credem ci, dimpotriva, conectata la gestica si arhetipul poeticii contemporane, poeta aduce dintr-o sinceritate si simplitate pe deplin asumate, un aer proaspat, atat la nivelul discursului liric, cat si la nivelul discursului meditativ-vizual. Tratatul de la Patriarhie este cartea care reaseaza in patrimoniul universal al temelor poetice, dragostea ca singura formula dialogala cu sinele, cu semenii si cu Dumnezeu. In fond, poezia Adelinei Fleva este un discurs despre spiritualitate, dar nu in sensul liturgic, ci mai curand in sensul in care sprititualitatea inseamna traversarea unuor stari initiatice si de memorare. - Paul Gorban Emanand o sacralitate pagana, dogoritoare, versurile din tratatul de la Patriarhie, elaborate de Adelina Fleva, ar pune preotimea pe fuga. Volumul structurat unitar in trei capitole: urcarea, asteptarea, atingerile si reintoarcerea reprezinta un experiment postmodernist (in care intalnim: citadinismul sarcastic, dero-mantizarea, deriziunea tematica, destructurarea, pulverizarea valorilor etc.) pigmentat cu frisoanele modernitatii. - Lucian Gruia