Tristetea-dans

Tristetea-dans /Tristeza feita danca. Editie Bilingva. Romana- portugheza \n \n Teama de a iubi nu face pe nimeni fericit – iata una dintre devizele sub care si-a trait intens viata compunand sau interpretand poezie si muzica marele artist care a fost Vinicius de Moraes, unul dintre inventatorii sintezei unice prin care se exprima tristetea dansanta a Braziliei – bossa-nova. Aceasta prima si ampla antologie din opera poetica a diplomatului-boem Vinicius, prieten cu Louis Armstrong, Antonio Carlos Jobim, Orson Welles sau Pablo Neruda, cineast si dramaturg genial, este o invitatie la o lectura lirica de inalt voltaj, dar si la... dans! - DINU FLAMAND Vinicius de Moraes s-a nascut la Rio de Janeiro in 1913, unde si-a sfarsit viata in 1980, la varsta de 66 de ani. Prima carte de poeme (O caminho para a distancia) a publicat-o la 19 ani, fiind deja considerat o adevarata revelatie, desi influentele modernismului european inca erau vizibile. Au urmat repede alte culegeri de poezie, precum Ariana, a mulher sau Forma e exegese, pentru care obtine deja cel mai prestigios premiu literar. Treptat incepe sa includa in noile culegeri si texte pentru a fi cantate, inainte ca poetul insusi sa devina interpret al propriilor texte puse pe muzica. Desi afisa profilul nonconformist al unui boem, Vinicius de Moraes a fost timp de mai multe decenii diplomat de cariera la posturi importante in SUA, Franta sau Uruguay. Instaurarea dictaturii militare in Brazilia pune capat carierei sale diplomatice, impulsionand-o pe cea muzicala si literara. Poetul se apropie de muzicieni precum Tom Jobim, Baden Powell si Toquinho, intre altii, si devine unul dintre intemeietorii noului gen muzical bossa-nova, care introduce influenta jazzului nord-american in samba traditionala braziliana. Opera sa teatrala cunoaste un moment de varf cu piesa Orfeu da Conceicao, text din care cineastul francez Marcel Camus va extrage scenariul pentru filmul Orfeu negro, distins cu un Oscar pentru filmele straine, iar apoi cu laurii supremi la Festivalul filmului de la Cannes, 1959. A fost casatorit de noua ori („de cate ori cat a fost necesar“ – cum avea sa precizeze la intrebarea sugubeata a unui prieten). Se pare ca una dintre faimoasele sale compozitii – Garota de Ipanema, The Girl from Ipanema, scrisa in colaborare cu Tom Jobim – este cea mai cantata piesa dupa Yellow Submarine a lui The Beatles. ...o muzica ce incepe fara sa inceapa si se termina fara sa se incheie; o muzica ce trebuie sa fie precum sunetul vantului printre corzile unei enorme harfe plantate in desert; o muzica precum sfasietoarea nota lasata prin aer de o pasare care moare; o muzica semnand cu sunetul auzit prin crengile unor imensi copaci biciuiti de furtuni. - VINICIUS DE MORAES, Para viver um grande amor \n \n Ilustratia copertei: Cristiana Radu