Ultimul inger — Menut Maximinian

Ultimul inger. Poezii pentru cei mari si cei mici \n \n Intr-o lume in care dimensiunea transcendenta a omului se afla sub asediu, poetul Menut Maximinian ne propune, intr-o insolita profesiune de credinta, o cronica a vietuirii intru fiinta a ruralitatii romanesti si, deopotriva, o fenomenologie a ingerului, ca articulatie intre sacru si profan, privita din aceeasi perspectiva a relatiei intru totul aparte a lumii romanesti cu divinul. O relatie de o naturalete christica, in care totul se petrece in termenii unei familiaritati respectuoase a omului cu Acela care l-a creat. - Horia Badescu \n \n Menut Maximinian e o voce distincta in ansamblul generatiei sale tinere, volumul de fata inlesnind cititorului descoperirea unui temperament delicat, din stirpea acelora care pot sa jubileze traindu-si viata prin poezie. - Constantin Cublesan \n Menut Maximinian surprinde prin curatenia versurilor. Poezia lui spune ca nu e nevoie de cuvinte multe/mari ca sa atingi inefabilul din poezie. Sa fii un marturisitor al adevarului. Ar putea fi invocat aici Lucian Blaga, Rabindranath Tagore, dar se pare ca Juan Ramon Jimenez, adeptul, "poeziei pure" pentru care a fost recompensat cu premiul Nobel in 1956, detine suprematia. Exista in poezia lui Menut Maximinian un stih care pe mine ma duce gandul la Lot, salvat la rugaciunea lui Avraam. Imi place sa cred ca versul acesta este despre izbavire. Despre puterea (secreta) a cartilor de a rezista in fata timpului: Cerul e sprijinit pe varful capitelor de otava. - Nicolae Avram \n \n Ilustratii color de Marcel Lupse.