Ultimul inger trist — Alexadru D. Lazar

- Motivul pentru care eu fac asta l-am mai precizat… supravietuire, asa ma hranesc, continua vocea nestingherita. M-ati facut nenorocit, ei bine, da, accept cu seninatate, asa este, aveti dreptate. Sunt nenorocit, dar nu neaparat din cauza mea. - Acum a venit acel moment cand noi ar trebui sa te compatimim sincer, probabil sa-ti si plangem putin de mila, nu-i asa? intreba artizanul, gasindu-si puterea sa fi e ironic. - Imi place ca ai umor, sunt impresionat, nu credeam ca aceia ca tine pot fi in stare de asa ceva. - Vrei sa stii de ce as fi eu in stare, animal blestemat? interveni brutal si politistul. - Intr-adevar, poti sa zici ca sunt si blestemat, continua vocea nestingherita. - Iesi la lumina, spurcaciune, daca ai curaj, sari numaidecat si artizanul. - Si de ce credeti voi ca n-as avea, ma rog? Nu pot decat sa va multumesc pentru toate frustrarile si tulburarile voastre.