Umbrele luminii — Anastasia G. Sandu

Momentele in care realizezi ca ai pierdut totul dor pana in maduva oaselor. Te simti de parca cineva iti desira fularul vietii: neajutorat, pierdut, singur. Optsprezece ani este varsta la care tinerii aspira spre culmi inalte si vor sa le cucereasca. Lui Lisbeth cifrele ii pun in cumpana viata, universul ei ajungand sa se rezume la ”inainte” si ”dupa” accident. Lunile au trecut, iar fata tot nu intelege ce rol joaca umbra pe care a zarit-o la locul in care tot ce a cunoscut vreodata s-a transformat in necunoscut. Ce a impins-o afara din masina? Este imposibil sa fi fost doar instinctele ei de supravietuire, isi repeta ea iar si iar. Dar oamenii nu stiu ca umbrele au propria lor lume. Lisbeth va afla curand ca nu a fost inconjurata numai de dragostea familiei. Va invata ca iubirea poate trece hotare nebanuite, insa, ca la orice granita, va trebui sa plateasca cumva. Oare va putea sa paseasca dincolo?