Unde asezam plinsul copilului? — Olimpiu Nusfelean

Impartirea zilelor Cum poate-un poet sa ceara-ndurare? Si cui? \n Viata ii e nestiuta, chiar lui. \n Impartirea zilei cu ceilalti – istov sau iubire? \n De ce sa imbraci un cuvint in simtire? \n Pe-o cruce de trandafiri singur incatusat – ofranda ii zici sau pacat? Mi-am dat seama ca sint scriitor in momentul cind constientizarea scrisului meu s-a intilnit cu constientizarea mortii. Mi-am zis atunci ca as putea gasi un mijloc prin care sa inving moartea, sau macar sa o insel. E o tema la care inca meditez. Astazi tot mai multi scriitori scriu poezie si proza deopotriva. Fara mari diferentieri in trairea scrisului. Daca este insa o diferenta intre poet si prozator, aceasta nu e data neaparat de raportarea la aspectele discursului, ci la altceva, la moarte. Poetul este in-toate-cuprinzator, prozatorul este „omniscient”. Poetul are moartea in el, o traieste si lupta impotriva ei cu cuvintele, prozatorul „doar” o descrie, prezenta in ceilalti. Dar nu sint sigur ca e chiar asa. - Olimpiu Nusfelean