Urlet in tacere vol.1 — Marina Neagu

Fara sa stie, Sara, o adolescenta a zilelor noastre, sufera de pe urma unor legaminte facute in urma cu 2000 de ani, cand cea din care avea sa se deschida linia familiei lor, marea preoteasa a dacilor, jura sa-si reintalneasca iubirea pierduta. Este atrasa in jocuri periculoase a caror initiere nu-i apartine, dar ale caror consecinte zguduie cu totul micul ei univers. \n \n Cand violenta imbraca tesuturi umane, viata Sarei este salvata in mod misterios. Dar supravietuirea vine cu un pret mult prea mare. \n \n Marina Neagu, cu stilul ei binecunoscut, pregateste cititorilor sai inca o poveste traita cu sufletul la gura. De pe marginea prapastiei, personajele iti vor da dependenta si, la final, te vei trezi dorind mai mult. \n \n „Mana imi impinge capul in apa. Ma zbat ca o salbaticiune. Forta care ma preseaza in ceafa nu imi permite sa-mi intorc fata. Apa imi patrunde prin nari si usturimea imi aduce lacrimi in ochi. Simt presiunea apei pocnindu-ma in frunte si urechile incep sa imi tiuie. Deschid gura. Pentru o secunda, mana care ma tine sub apa aluneca de pe ceafa si pot sa-mi ridic gatul, suficient cat sa trag o gura de aer. Ma impinge inapoi si aerul imi tasneste pe nari, involburand apa in jurul fetei. imping in palme, dar sunt ude si alunecoase, parca ma trag si mai mult in jos. Gura mi se deschide si tipatul imi scapa galgait. Picioarele se zbat neputincioase si genunchii imi pocnesc la contactul cu gresia. \n \n — ssst! a soptit vocea care reuseste mereu sa ma linisteasca. \n \n O simt cum ma mangaie pe interior, cum ma calmeaza. Este singura ce poate sa indeparteze demonii. Dar ei revin. si-au facut culcus in mintea mea si se intorc mereu sa ma bantuie.” \n