Varlaam si Ioasaf — Sfantul Ioan Damaschin

Cati se poarta in Duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fiii lui Dumnezeu, a zis dumnezeiescul Apostol (Ioan 1, 12-13). Asadar, a se invrednici cineva Duhului Sfant si a se face fiu al lui Dumnezeu, aceasta inseamna sfarsitul si indestularea tuturor poftelor si odihna a toata vederea, dupa cum este scris. Acestei fericiri, care este deasupra firii si margine a tuturor poftelor, s-au invrednicit cei sfinti din veac prin lucrarea bunatatilor, unii suferind muceniceste si stand impotriva pacatului pana la sange, altii pustniceste nevoindu-se, pe calea cea stramta umbland si de bunavoie facandu-se mucenici, ale caror bunatati si ispravi fiind asemenea, cu ale celor care s-au savarsit prin sange, ca si ale celor care s-au nevoit prin post si au fost pe masura vietii ingeresti. \n Legiuit a fost sa fie intarita Biserica lui Hristos prin cuvantatorii de Dumnezeu Apostoli si prin fericitii Parinti, care au lasat chip si izvod de bunatati in scrierile lor sfinte, spre impartasirea neamurilor care vor ramane dupa dansii. Calea ce duce spre bunatati este ingusta si nelesnicios a o trece, mai ales pentru aceia care niciodata nu s-au intors de la rautati catre Dumnezeu, ci totdeauna sunt luptati si chinuiti de muncirea poftelor. \n Drept aceea ne si trebuie multi indemnatori spre aceasta cale, unii cu pildele, altii cu povestirea vietii acelor ce au umblat mai inainte pe dansa; care lucru si mai fara de durere atrage catre dansa si-l face pe om a nu se parasi de calatoria cea cu nevointa. Pentru ca si celui care ar vrea sa calatoreasca pe o cale aspra si nelesnicioasa de umblat, daca cineva numai i-ar spune si i-ar da invatatura, atunci ar face si mai putin lucru. Iar daca i-ar arata ca multi sunt cei care au strabatut acea cale, asa ar face un lucru mult mai mare si i-ar face sa se apuce de a calatori pe ea. Catre aceasta tocmeala, adica pravila, ma sarguiesc si eu, temandu-ma de osanda ce s-a adus acelei slugi (Mt. 25, 4-28) care a luat de la stapanul sau talantul si l-a ingropat in pamant, iar ceea ce i se daduse spre dobanda el ascunse fara de lucru. Povestea cea folositoare de suflet, ajunsa pana la mine, nici intr-un chip nu o voi ascunde, care mi-a fost povestita de barbati cucernici din tara Etiopiei cea mai dinlauntru, barbati care indieni se cheama si care din nemincinoase aduceri-aminte au intocmit-o. \n Povestea intr-acest chip este, asa cum se va vedea mai departe. - Sfantul Ioan Damaschin \n