Veghetorii — Anca Ianchis

Citind romanul Ancai Ianchis mi-a venit fara voie in minte versul What if God is one of us? din cantecul lui Alanis Morissette. Si daca Dumnezeu ar fi un om ca noi toti, un strain pe care sa-l intalnim pe strada sau in autobuz? Autoarea Veghetorilor crede ca zeii care ne ocrotesc sau ne decid soarta ar fi alesi dintre muritori. Romanul este o calatorie a personajelor catre devenire, un periplu filosofic in natura umana, o metafora despre ce inseamna a trai pentru altii. Eroii cartii si-ar fi dorit o viata normala, in care sa alerge dupa ravnita si banala fericire. In loc de asta devin niste sacerdoti slujind in templul Sortii, asumandu-si un destin extraordinar, urcand Golgota vietii cu o cruce in spate pe care sunt constienti ca nimeni altcineva n-ar putea sa o duca... O carte de debut ce introduce in peisajul literar romanesc o prozatoare cu o mare capacitate de introspectie, o sensibilitate iesita din comun si o privire asupra lumii dintr-un unghi absolut surprinzator. - Rodica Bretin \n Anca Ianchis debuteaza cu un roman fantastic fara sa lase vizibile semnele debutului. O scriitura sigura si o arhitectura romanesca asupra careia a zabovit pentru a permite edificiului textual sa se prezinte atragator, la prima vedere, sunt doua dintre trasaturile care ies in evidenta. Romanul Veghetorii se citeste usor, fara ca aceasta usurinta sa presupuna simpla navigare la suprafata textului. Incarcat de sugestii si simboluri, de modalitati de explorare a limitelor umane, imbogatind atmosfera interioara in care personajele-silueta pun in opera coregrafia autoarei, Veghetorii ramane in sfera prozei deliberat fantastice. Derularea povestii poate fi asemanata teatrului de umbre, iar efectul acestui procedeu de animatie literara asupra cititorului este unul dintre calitatile prozei semnate de Anca Ianchis. - Adrian Lesenciuc Volumul de debut al Ancai Ianchis este un basm sapiential, rotund si, cumva, siesi suficient. In sensul ca odata intrat in el nu mai ai sentimentul lumii prezentului si nu mai ai nici nevoia sa iesi, sa faci corespondente. Esti acolo si te afunzi intr-un timp suspendat, in acelasi timp vechi, dar si actual, pentru ca umanitatea este aceeasi, cu aceleasi probleme, vise, dureri. Astfel, cartea autoarei devine o parabola in care impresioneaza stilul (amintind de vechile romane istorice/cronici) si foarte frumoasele filigranuri sofice. Da, volumul Ancai Ianchis este anacronic (desi trimite si la literatura fantasy), dar in cel mai frumos stil posibil. - Laurentiu-Ciprian Tudor