Viata si span

...voia neaparat sa ierte. Nu era convins ca a aflat tot adevarut Dar devenise curios. Credulul de altadata disparuse. Propunerea lul Gornelli ii dadea o sansa. Pentru alt inceput de drum. \n - Sa vedem ce-o iesi. Ma tot gandesc asa, uneori. Nu are legatura cu discutia noastra. Sau, poate, nu imi dau eu seama, pe moment. Pana si spanul de metal ramas prin colturile uzinelor a fost vandut, dupa revolutie. Ca fier vechi. Nu-I mal gasesti nici p-asta nicaieri. Doar pe vapoare. A ramas, peste tot, doar cel al nostru, al animalelor. (...) Eu, cel putin, stiu precis ca astazi am calcat zdravan pe un ghemotoc. Si m-am convins... \n Chestia asta, cu calcatul pe „spanul vietii", poate aduce, uneori, pe neasteptate omului un dram de noroc...