Aproape adevarat — Adrian Victor Vank

A simtit cum creste in el nevoia de a atinge acel corp, de a se cufunda, macar platonic, in el. A incercat sa se ridice. Nu a reusit. A recurs la mersul de-a busilea. Cu coada ochiului a zarit pisica siameza. Mata doborase dresoarea si avea coltii infipti in jugulara dreapta a acesteia. Sangele galben al dresoarei tasnea ca dintr-o fantana arteziana. Mergea de-a busilea cu mana intinsa spre astralul gelatinos-eteric al femeii. Inca trei pasi... doi... unul. Doua brate puternice l-au prins de umeri si l-au imobilizat pe Nelu. Era Motorina, bodyguardul proaspat angajat, un pachet de tesut muscular brut, fost boxer la categoria grea, campion pe raion in republica vecina. Il chema Serioja, iar porecla, Motorina, i se tragea de la faptul ca s-a ocupat cu contrabanda de motorina. A avut un moment de revelatie divina. Intr-o noapte, in timp ce tragea motorina in canistre, i s-a aratat Sfantul Anton. De atunci, a luat-o pe calea bisericii si s-a apucat de box. L-a luat pe Nelu pe sus si l-a dus in salonul vecin. Mery a suspendat interviurile si l-a urmat pe Motorina. Liudmil a facut la fel. A fost adus Arghir de urgenta, tot de catre Motorina si tot pe sus. - Fragment din carte