Fragmentarium — Adrian Victor Vank

Fragmentarium fixeaza o data pentru totdeauna marile teme ale autorului. Folosind gaselnita memoriei pentru a discuta despre legaturi de familie, sacrificiul pentru binele celor apropiati sau dragoste, romanul este un joc caleidoscopic al timpurilor, un melanj de viziuni si vise, de obsesii si elemente fanteziste, care se intrepatrund intr-un studiu exceptional al proceselor vietii interioare. - Adriana Banica Petre (coordonator Serendipity Book Club) \n Orbirea m-a imbatranit. Ultima imagine pe care o am despre mine este cea care mi s-a intiparit pe retina la ultima privire pe care am aruncat-o in oglinda, cu mult timp in urma. Imi mut ochii la o alta scena. Butaforia incearca sa recreeze imaginea strazii cu umbrele. Un barbat slabut, chel, imbracat intr-un costum negru, manuia un baston cu cap de fildes, care infatisa un cap de stiuca cu gura larg deschisa. Doua fete ingrozite, Ilie Saracie si Elvira. O femeie de portelan atarna de o umbrela neagra. Next, please! Camera de detinere, Ilie Saracie gata sa striveasca pe loc capul lui Bibi cu un scaun. Next, please! Bruno lovind-o pe Iris. Iris sta cu spatele la public. Next, please! Doi tineri se iubesc in Ajunul Craciunului. Next, please! Patricia aplecata deasupra pianului... Arabella in boxa acuzatilor... un mustacios care tine in pixul sau libertatea oamenilor... carciuma-pizzerie si valuri de fum... un baiat grasut vorbind despre principiul compensatiei universale... omul-lup... dragonul negru... flacara rosie... femeiastatuie... hotul de amintiri.