Divortul doamnei Dudu — Camil Petrescu

Divortul doamnei Dudu. Scenariu cinematografic \n \n Activitatea de scenarist a lui Camil Petrescu ar trebui sa fie surprinzatoare pentru multa lume, intrucat este foarte putin cunoscuta. Si este putin cunoscuta, in primul rand, datorita unei inertii intelectuale ce considera ca scriitorul e un individ legat de carti, adica de modalitati de expresie din care nici nu i-ar sta bine sa iasa. In cazul lui Camil Petrescu - "inovatorul" i s-a spus in cadrul cenaclului lui Eugen Lovinescu - conceptele curente (care pe el il reduc) se aplica mai putin decat oricaruia dintre contemporani. Activitatea de "om de film" a fost permanenta si s-a vrut totala, si asa a si fost, cu amendamentele impuse de epoca, evident. Inca din prima tinerete Camil Petrescu a functionat (pe state de plata) ca referent al cinematografelor din Timisoara. Luptele lui in domeniul teatrului sunt cunoscute, dar, in 1931, el putea sa scrie aceste randuri de un radicalism nebanuit: Corectura la Danton. Mi-e o sila imensa. Piesa nu ma mai intereseaza deloc. Nu mai cred in posibilitatile teatrului. A trebuit sa fiu eu ca sa nimeresc si aceasta infrangere prin cinematograf. - Camil Petrescu, Note zilnice (1927-1940), Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1976, p. 53, intrare din [Marti,] 7 iulie 1931. \n \n L-a vrut si a activat ca animator al "celei de a saptea arte", infiintand companii cinematografice (ramase doar in stadiu de proiect) numite Carpatia - film sau Cineromit. In cadrul acestor companii a congregat nume dintre cele mai mari ale teatrului romanesc. Aceste initiative l-au silit sa contacteze si diferiti potentati ai industriei si comertului si in corespondenta trimisa sau primita apar nume ca Max Ausnit, proprietarul Uzinelor si Domeniilor Resita (numit Regele de Fier sau Regele Otelului), Nicolae Malaxa (fabricantul de locomotive si al primului automobil romanesc), cei mai mari doi industriasi ai Romaniei, dar si altii mai mici, ca Johan Schlesinger, important comerciant, mai notoriu ca proprietar al unei herghelii ce dadea favoriti pe hipodromul bucurestean; sau E. Chapira, ceasornicar, si Otto Gagel, proprietarul unei faimoase fabrici de paine, amandoi furnizori al Casei Regale. Nici numele lui Aristide Blank, marele bancher, nu lipseste. A infruntat obstacole ca sa viziteze (impreuna cu Soare Z. Soare) studiourile de film, faimoase, din Germania. \n \n O vizita la UFA inseamna - se destainuia apoi la intoarcere - o vizita la Meka artei cinematografice a lumii. Lucru, de altfel, foarte greu de izbutit... In uriasa cetate a filmului se munceste mult, timpul e scurt, iar vizitatorii si solicitatorii inoportuni se anunta nenumarati... Sediul din Krausenstrasse e pazit ca o cetate. Cu dusmanul din afara nu se comunica decat la telefon... Trei randuri de portari, apoi trei soiuri de registre. - Camil Baltazar, "De vorba cu dl. Camil Petrescu. Viena si Berlin. Thiming-Reinhardt-UFA, Romania literara, I, 22, 16 iulie 1932. \n \n S-a pus in legatura cu nume ale cinematografiei europene ca: Vittorio de Sica, Jean Gabin, Raimu (Jules Auguste Muraire), Marcel Pagnol. In 1938-39 a inceput schimburi de scrisori cu case producatoare din Ungaria, Franta, Italia, iar in 1942, revista Rampa putea sa-si informeze cititorii: Plecat pentru doua saptamani ca sa ia contact cu cercurile teatrale si cinematografice din Roma, d. Camil Petrescu a fost retinut la Roma mai mult de o luna. Cauza acestei intarzieri este ca d. Camil Petrescu a fost solicitat la Roma sa scrie cateva scenarii. Cel dint