Spovedania unui avocat — Marian Nazat

Procesul penal este, in cele din urma, o ceremonie. Cu public, cu precise reguli, cu incarcatura emotionala, ca orice spectacol. Planificata in zile anume, nu oricand. Dar ceremonie este si corida. Taurul este scos din "celula" si aruncat in arena pentru a fi ucis. Ritualic, nu orisicum. Nu la fel se petrec lucrurile si cu inculpatul impins din temnita in sala de judecata? Orizontul de asteptare, starea de tensiune sunt pregatite cu migala, scenariul n-are fisuri. \n \n Lumea simte mirosul de sange si se dezlantuie. Il vrea mort pe animalul din ce in ce mai furios, atatat cu premeditare. Campaniile mediatice seamana intru totul cu tropaitul spectatorilor stransi sa admire arta toreadorului. In arena judiciara, judecatorul il incolteste pe taur cu intrebari maiastre ori rauvoitoare, il poarta dintr-un termen in altul, nu inainte ca picadorii si banderilierii sa intarate salbaticiunea. Primii sunt politistii, iar ultimii, procurorii. In grumazul nadusit al murului sunt infipte harpoane cu fasii tricolore de hartie. Ordonante, rezolutii, rechizitoriul. I se pregateste sacrificarea. Mandatul de arestare e scris. Matadorul, inarmat cu sabia si muleta, il ademeneste intr-un dans funebru. Legea si autoritatea sunt sabia si muleta judecatorului. La sfarsit, toreadorul se ridica in varful picioarelor si-i aplica lovitura fatala. La radacina coarnelor. Sentinta e gata! Tribunele aclama, fluiera excitate, pe nisipul inrosit se arunca monede. Arar, taurul insangerat iese biruitor. Lumea e in delir si vrea doar spectacol, nu dreptate! Barbarie? Nicidecum! Corida... sau justitie. \n \n Ca sa-l parafrazez pe Octavian Paler, fiecare zi de proces (corida, in text) e o zi de doliu pentru demnitatea umana. Pana si robele actorilor care conduc cortegiul sunt negre. Se oficiaza o inmormantare, nu o renastere. Un esuat pe promontoriul actului originar este plimbat in vazul multimii pe ultimul drum al libertatii. La capat, il asteapta carcera. Dezumanizarea. Un moment de reculegere, va rog, un semen de-al nostru n-a reusit sa ramana om! Sau fiindca este prea om, si de aceea slab, a ales recluziunea? Cine e in masura sa raspunda? \n \n Chiar, n-ar fi cazul ca si "toreadorii" coridei cu oameni sa fie investmantati in "straie de lumina"? Asemenea celor adevarati, antrenati sa ucida regulamentar taurul din arena. Asa, ei n-ar mai aduce cu niste ciocli tocmiti sa privegheze esecul libertatii individuale. \n \n Opinia publica n-are nicio reactie la actele de injustitie. O gloata ahtiata dupa executii judiciare si linsaje mediatice. Excitata e mirosul de sange..., este una dintre concluziile la care a ajuns fostul procuror si actualmente eminent avocat Marian Nazat, dupa decenii de cariera in (in)justitie.