Viata lui Bacovia — Alexandru Buican

Viata lui Bacovia. Mai bine singuratic si uitat \n \n Biografia Viata lui Bacovia. Mai bine singuratic si uitat este rezultatul interesului pe care lectura poeziilor lui Bacovia ni l-a starnit in adolescenta. Impactul acestor mici poezii asupra noastra a fost exceptional. Si a provocat curiozitatea de a afla cat mai multe despre om. Dar sursele pe care le aveam la dispozitie nu erau deloc multe, iar cele putine existente nu erau multumitoare. Si ne-am hotarat sa ne documentam pentru noi. Cartile dedicate sotului de catre Agatha Grigorescu-Bacovia - doua la acea data (Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Viata poetului, 1962, cu o a II-a editie in 1971; Agatha Grigorescu-Bacovia, Poezie sau destin, III. George Bacovia. Ultimii sai ani, 1981) - se remarcau printr-un mare talent evocator, dar erau doar marturii "dinlauntru", n-aveau perspectiva asupra timpului si a spatiului in care se desfasurase drama omului Bacovia. Nu inseamna ca nu raman fundamentale pentru munca oricarui biograf. Si au fost folosite si de noi, extensiv chiar. O contributie esentiala, considerand saracia surselor care privesc pe acest exceptional poet, o datoram nepotului de sora al lui Bacovia, Maximilian Vasiliu - Amintiri despre poetul Bacovia (2016, editate cu pietate de fiul acestuia, E. Vasiliu). Si aceste amintiri au fost folosite din plin. In afara surselor "de familie", ca sa le spunem asa, "depozitiile martorilor" sunt putine. Nu exista nicio tiparitura care sa contina un corpus de Amintiri despre poet. In lipsa evocarilor, o cronologie bazata strict pe documente de arhiva este stearpa. Pana la crearea portretului interior al artistului, care este scopul biografiei, mai exista o treapta: animarea persoanei prin actele cotidiene ale vietii sale particulare. Scenele evocate de amintiri sunt de o importanta exceptionala, ele facand personajul sa se miste. Iar aici este cea mai mare dificultate a biografiei lui Bacovia. Contributiile, tarzii, ale unora care l-au cunoscut sau care macar l-au vazut pe Bacovia, cum ar fi cele provocate de revista Ateneu din Bacau, se reduc la cateva fraze, cel mult. Pe de alta parte, tocmai aceasta pauperitate le face nepretuite.