Amintiri din vremuri tulburi 1988-1992

Cand destinul se tine de sotii \n \n lesit de pe bancile facultatii ca sef de promotie pe tara, aveam sperante mari. Insa regimului nu-i placeau premiantii, asa ca m-am trezit profesor de franceza la Balaceanca. Au fost ani grei, de naveta, dar m-a ajutat speranta ca, intr-o zi, va fi mai bine. Visul meu era sa ajung redactor la Romania Literara, principala revista literara a tarii, unde colaboram de vreo cinci-sase ani. Treptat, orizontul a parut ca se limpezeste: dupa trei ani de stagiu obligatoriu, am reusit sa-mi gasesc un post de redactor de carte la Editura Minerva. Mi se parea ca lucrurile intrasera pe un fagas normal - dar era o simpla iluzie! De unde sa banuiesc eu ca lumea din jurul meu, aparent atat de stabila, sta sa se prabuseasca? \n Cartea de fata este istoria acelei prabusiri si a vremurilor tulburi care au urmat, asa cum le-am trait eu atunci, asa cum le inteleg eu acum. \n In vremuri tulburi apuci sa vezi adevarata fata a oamenilor. Atunci cad mastile si multi se straduiesc sa se catare, eventual peste cadavre. Inca din primele clipe ale prabusirii, m-am trezit tinta vie pentru cei care, ca sa-si spele pacatele, devenisera procurori ai Vremurilor Noi. De indata ce a plecat Ceausescu, secretarul cu Ideologia al organizatiei de partid comunist s-a proclamat sef al noii Organizatii FSN si a trecut la denuntarea si epurarea "comunistilor si securistilor strecurati in colectiv". Eu eram cap de lista. Se pare ca aveam o mitraliera in dulap si trageam cu ea in poporul roman, ca sa-l aduc pe Ceausescu inapoi... Spre marea mea mirare, colegii cu care lucram cot la cot de ani buni au crezut scornelile acestea, ba chiar s-au apucat sa-mi sparga dulapul pentru a gasi armele ascunse. Au gasit o cana de ceai si un termoplonjor - interpretate imediat ca dovezi ca le deschideam la aburi corespondenta. Din acea clipa, destinul meu a urmat un traseu in zig-zag: fiecare sut primit mi-a schimbat traiectoria, dar totodata m-a propulsat mai sus. \n Cartea de fata este povestea acestei ciudate caderi... in sus. Lectura placuta! - col. SRI (r) Tudor Pacuraru