Amorul batului de chibrit si alte povesti vii pentru copii

Voi ati ascultat vreodata florile? Nu? Le observati doar cand infloresc sau cand se ofilesc, nu-i asa? Totusi, ele vorbesc cu voi tot timpul, numai ca sunteti prea prinsi in cotidian si in automatismele zilnice ca sa le auziti. Hai sa va povestesc ce mi se intampla mie zilnic! Merg linistit catre serviciu si deodata aud o voce, apoi mai multe si tot mai multe. - Psst! Psst! Tu de colo! Da, tu ala umflat si imbracat ciudat, unde te duci? ma chestiona o narcisa. - De ce nu stai sa ma admiri? sari si o lalea de-alaturi. - Mergi la serviciu? Ce-i prostia asta? E obligatoriu? Cum asa? continua un ghiocel. - Serios? Tu chiar nu vezi ce frumos e afara? Nu-i pacat sa mergi la serviciu pe-o vreme ca asta? imi zambi un trandafir. - Traieste clipa, ca nu se face gaura-n cer daca nu mergi azi, rasari de niciunde o papadie. Deh, asa sunt florile, au memoria scurta. In fiecare zi le spun ca nu pot sa iau pauza, ca asta e treaba mea, sa umblu din floare-n floare, ca pentru asta suntem noi, bondarii. \n Cu dexteritatea scriitorului versat, cu finetea observatiei spectaculosului in interiorul cotidianului pe care doar raportarea la realitate ca spectacol ti-o da si cu o doza sanatoasa de umor, Adrian Voicu reuneste o serie de pastile, secvente, micro-scenete, schite de un haz teribil pornind de la episoade domestice pe care le prelucreaza literar pentru maximum de efect. Proza umoristica, minimalista, proza autobiografica, dar, mai ales, proza de buna calitate care te face sa razi, care starneste veselie pe dinauntru, textele lui Adrian Voicu recompun un univers al gingasiei, al naivitatii, al dragostei in final, pe care ar fi indicat sa il redescoperim si in propriile case, biografii, bucatarii cat de curand, pentru a trai cu adevarat. - Cosmin Perta \n Adrian Voicu are auz de prozator si capteaza vorba insolita si cu haz, precum si toate nuantele oralitatii. Intr-o lume tot mai dezabuzata, incrancenata, dispusa de-a pune raul inainte, Adrian Voicu este o figura singulara. El iubeste viata si stie sa-i aleaga bucuriile, cantand fara de griji. - Horia Garbea \n Adrian Voicu pare sa fie un demn urmas al lui Ion Baiesu… este un scriitor cum putini intalnesti in literatura noastra de azi. - Stefan Mitroi \n \n Ilustratii color de Wendy van der Zee.