Amurgul elkilor

Povestirile Rodicai Bretin nu se hranesc numai din revarsari de evenimente, din suspansul aventurii, ci si din atmosfera de lirism in care autoarea infasoara o istorie simpla, nesofisticata. Fragmentele de fresca dinaintea timpului incep surprinzator, pregatind o avalansa de imagini, tensiunea povestirilor se naste din actiunea alerta, dar si din zabava asupra amanuntului simbolic. In felul acesta, istorisirile prozatoarei se transforma intr-o parabola ce vizeaza cand conditia umana, cand avatarurile cunoasterii, cand categoriile mari ale eticului. Prozele din acest volum reprezinta o imersiune fictionala in epoca de piatra a fiintei si constiintei umane. Amurgul elkilor nu seamana cu nimic din ce s-a scris pana acum in literatura autohtona, originalitatea fiind unul dintre atuurile cartii. In plan ideatic, autoarea demonteaza un adevar paradoxal: oamenii cavernelor nu erau neaparat inferiori celor de astazi, ci diferiti. Iar unele caractere s-au pierdut irevocabil, cum ar fi capacitatea neanderthalienilor de a se naste cu "memoria speciei", posesori ai cunostintelor acumulate de generatiile anterioare. Rodica Bretin remarca aportul individualitatilor - lideri si elite - in opozitie cu multimile-turme. Acestia au curajul de a lupta cu forte superioare, chiar avand sanse minime de reusita si tocmai lor li se datoreaza progresul omenirii. Totusi, uneori selectia naturala actioneaza haotic, supravietuind doar cei mai norocosi, astfel incat zorii civilizatiei nu au fost o perioada paradisiaca, de armonie cu natura, ci un purgatoriu evolutionist. Unele fragmente ale cartii aduc o atmosfera aproape apocaliptica, insa ceea ce pare un sfarsit se vadeste a fi un inceput de lume. - Mircea Doreanu Valul miscator inghitea duna dupa duna: calareti in vesminte negre, cai cu trupuri de bezna. Veneau dinspre rasarit - mereu de acolo - si erau multi, atat de multi... Ii vazuse trecand pustiul de nisip - si aveau sa-l treaca. Ii vazuse aducand Uitarea-cea-Mare - si aveau s-o aduca. Strainii veneau, elkii or sa piara. Sfarsitul era aproape - nu al unuia, ci al tuturor. Cei vii aveau sa piara laolata cu cei nenascuti, cu amintirea celor ce fusesera odinioara. Poate un neam intreg sa se ascunda, sa fuga - unde, incotro? \n Dovedind o uimitoare putere de evocare, Rodica Bretin reinvie spectaculos, aproape cinematografic, lumea Cuaternarului tarziu. Nu doar cea salbatica, violenta, fara crutare a neanderthalienilor, ci si fascinanta epopee a oamenilor de Cro-Magnon, in care eroii infrunta adversari redutabili, monstri sau catastrofe naturale - totul in numele unui altfel de viitor. - Corriere Veneziano Rodica Bretin s-a nascut la Brasov, oras in care a revenit dupa trei decenii de activitate literara in Bucuresti. Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania si autoarea a 36 de volume din domeniile fantastic-realist, istorie, paranormal, frontierele cunoasterii. A primit numeroase premii, printre care Premiul COLIN - categoria volum de proza scurta fantastica pentru Cetatea fara trecut si Premiul OPERA OMNIA, decernat la cea de-a 40-a editie a Conventiei Nationale a cluburilor si autorilor de science-fifiction din Romania, Timisoara 2019.