Antologeek

Nu stiu cum va arata poezia viitorului, cu atat mai putin geeksii de peste o jumatate de secol sau de peste un secol. Care vor fi deliciile de nisa? Poate Insula iubirii va deveni un soi de Squid games sau poate chiar iubirea va avea alte intelesuri, cum am vazut ca tinde sa aiba de la secol la secol si de la zona culturala la zona culturala. Poate ca jocurile video vor deveni de-a dreptul realitati virtuale si poate ca unii vor alege sa traiasca exclusiv acolo. Poate ca cinemaul va fi facut de AI si fiecare om isi va putea face filmele lui pentru el si prietenii lui. Poate ca manga si anime vor ramane niste relicve culturale ca stampele japoneze, iar universurile derivate din ele vor avea o cu totul alta forma si viata. Un lucru stiu insa sigur: va exista poezie. Poate nu in aceasta forma, insa poezia buna, chiar daca isi schimba forma, tinde sa isi pastreze sensul si esenta un timp destul de indelungat. Asa ca, da, sunt convins ca si peste o suta de ani textele din aceasta antologie vor putea fi gustate de publicul viitorului, pentru ca sunt aici 32 dintre cele mai expresive si mai intense voci poetice ale momentului. Si ele vor sta marturie poetica si antropologica pentru acest moment din trecut. - Cosmin Perta NU dezbatem marile tematici ale universului, zice Andrei Zbirnea in cuvantul lui inainte, majusculandu-si negatia. Poate ca nu (desi adevarul e ca eu cred contrariul); dar cert e ca ce se dezbat aici sunt marile teme ale umanului. Antologia asta fermecatoare, lipsita de tema, de concept, de ambitii ideologice de orice fel, e de fapt diversa ca poezia insasi. De la Insula Iubirii la Rilke, de la espresso la Chat GPT, de la finala cu Liverpool la stimulare magnetica transcraniala, nimic din ce au atins vreodata creierul & inima umane nu lipseste din paginile ei. E asa de reconfortant ca astfel de antologii sunt inca posibila. Ele (rare) demonstreaza ceva esential: ca poezia insasi e inca posibila. - Radu Vancu Desi catre tine, cel de peste 2 000 de ani, poate parea un subtitlu/mesaj utopic, Antologeek vorbeste despre serile noastre din 2024, in singuratate sau in familie, cu bolul de popcorn, pe Netflix sau cu un podcast in casti despre ultimele evolutii ale conflictelor la nivel global. Cum zicea comediantul Teo intr-un numar de stand-up, trebuie sa ne gandim la arheologii viitorului in momentul final al existentei noastre. Cand lasam ceva in urma, de exemplu aceasta antologie, mimica noastra nu-atat-de-serioasa sau un text cu fruntea descretita in care NU dezbatem marile tematici ale universului ar putea sa-i amuze pe arheologii de peste 2 000 de ani. Asta daca va mai exista aceasta meserie in nomenclatorul profesiilor de atunci. Sigur ca acestia vor avea teorii controversate care sa izoleze definitia Inteligentei Artificiale din 2024 si ca ne vor spune deschis cine cred ca sunt Bianca, Alin, Marius si Ioana (voi aflati inaintea lor din cartea asta). Totusi, numele Antologeek va placea tuturor, la unison. E singura mea certitudine pentru peste 2000 de ani referitor la aceasta placheta. Revenind in laboratorul Antologeek, tin sa mentionez ca a fost o experienta pe repede inainte, cu sufletul la gura, o iubire de-o vara, care a debutat in mai de la propunerea Cristinei Munteanu, sustinatoarea #1 a proiectului. Am trecut de la brainstorming la ideea de tematica venita de la Bogdan-Alexandru Petcu (subculturi si culturi pop in poezia contemporana romaneasca), iar apoi am primit si numele Antologeek de la Alexandru-Codrut Ivascu. A