Anul in care n-am mancat

Max are paisprezece ani si singurul lui prieten este Ana - anorexia, tulburarea lui de alimentatie. Max scrie in fiecare zi scrisori catre Ana. Ea se hraneste cu fricile lui, incurajandu-l sa slabeasca tot mai mult. Problemele din familie fac ca tulburarea lui sa se inrautateasca, iar Ana il atrage tot mai departe de familie si prieteni, pana cand ajunge sa se simta absolut singur. Il mai poate ajuta cineva sa gaseasca o cale de iesire? Inspirat de propriile experiente, Samuel Pollen scrie o carte incredibila despre lupta unui baiat cu anorexia. \n \n Traducere din limba engleza de Camelia Zara.